x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Alexiile – triumful primăverii

0
Autor: Iulia Gorneanu 18 Mar 2012 - 21:00
Alexiile – triumful primăverii


Sambata au fost Alexiile, iar pana la data echinoctiului de primavara traim un rastimp de zile festive, guvernat de evenimente mitico-astrono­mice care reactualizeaza, an dupa an, adevarate scenarii rituale, des­cantece, legende si povesti.

In calendarul popular al ro­ma­ni­lor, Cuviosul Alexie, omul lui Dumne­zeu, praznuit de Biserica pe 17 martie, este eclipsat de Mos Alexe sau Ale­xie cel Cald, patron al serpilor, al pes­tilor, al tuturor vietuitoa­relor care ier­neaza sub pamant, in scorburi si sub scoarta copacilor, sub pietre si bo­lo­vani, in ape curgatoare si sta­tatoare. Dintr-o legenda din Buco­vina aflam ca, daca n-ar fi fost Mos Alexe, Soarele ar fi reusit sa fuga de pe cer in ziua numita Cap de Pri­mavara. Se povesteste ca s-a suit Soarele intr-o teleaga trasa de noua cai inaripati, iar fiecare cal era manat de o Baba, in frunte cu Baba Dochia. Si s-a clatinat atunci temeiul lumii, iar ploile si ninsoarea nu mai conteneau.

Vazand toate acestea, San-Toader, cel care pa­zeste poarta dinspre miazazi a ce­rului, a luat si el noua cai si pe fiecare cal a incalecat cate un Mos, 'care a im­batranit manand caii si stie randu­ia­la franelor'. Dar Babele, 'mai rele de­cat dracul', au manat de-au scos su­fletul din caii lor, pana ce teleaga Soa­relui a reusit sa treaca de poarta ce­rului. Opt zile l-au tot cautat Mosii in frunte cu San-Toader, opt zile na­prasnice in care Babele afurisite intunecau cerul si pamantul. 'Dara Alexa, mosul cel de-al noualea, apuca tocmai drumul pe care a apucat Soarele si-l zareste. Si acum fug toti Mosii impreuna dupa Soare. Si in ziua asta se dezmorteste firea si ies toate ganganiile pamantului la iveala, si serpii, si broastele, si tot ce-a dormit peste iarna.

Dar daca n-ar zari Mosul Alexe pe sfantul Soare, ganganiile ar trebui sa mai doarma pana in ziua cand ar gasi drumul Soarelui. Si fug noua zile Babele, pana sa deie San-Toader de veste ca i-a scapat Soarele; si fug noua zile Mosii dupa Soare, pana sa-l zareasca; si trec noua zile pana ce apuca sa iasa toate vietatile din pamant, ca semn de buna veste ca n-are sa piara pamantul. Si de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strasnica baba sunt noua zile pana la San-Toader si de la San-Toader sunt noua zile pana la Alexe, omul lui Dumnezeu, si de la Alexe – noua zile pana la Buna-Vestire'. (Simion Florea Marian)

Taranii din satele noastre nu stau nici ei cu mainile in san, lasand Soarele doar in grija Mosilor. In aceste zile aprind pe camp un foc ritual ca 'sa ajute soarele sa urce pe cer', iar in curtea casei fac focuri in scop purificator si profilactic, de aparare im­potriva serpilor, a insectelor dau­natoare, a duhurilor rele.

Alexie cel Cald a deschis pamantul sa iasa toate vietatile ascunse de frigul iernii, a dat porunca pestilor sa se imprastie prin apa, a dezlegat glasul broastelor, a daruit aripi fluturilor, a adus triumful primaverii. Prisacarii au scos stupii afara si i-au stropit cu agheasma, pescarii au tinut post negru ca sa aiba noroc tot anul. Odinioara, intr-un ritual magic, acestia mancau de viu un pestisor, rostind urmatorul descantec: 'Ale­xie, omul lui Dumnezeu,/ Eu am venit in aceasta zi la parau/ Sa prind un peste/ Sa-l mananc/ Cum este el in parau/ Iar tu sa te rogi lui Dumnezeu/ Totdeauna pentru mine/ Sa pot prinde peste bine'.

Femeile incearca sa amageasca 'jivinele', ducandu-le sare si mancare pe camp ca sa nu se apropie de gospodaria lor, isi scot zestrea la lumina soarelui pentru a tine moliile departe tot anul, 'lipesc' simbolic ochii sarpelui prin astuparea cu lut a fisurilor din peretii casei. Tot ele fac un foc mare intr-o groapa, dupa care duc 'intr-un harb apa si o bu­catica de mamaliga, sa aiba serpii ce bea si ce manca, ca sa nu iasa din acea groapa, toata vara'. ( Th. Spe­rantia). Despre cum imparte sarpele anotimpuri, despre serpi veninosi si sarpele casei, despre serpi buni si serpi rai, serpi negri si serpi albi, vom povesti imediat dupa echinoctiul de primavara.

Citeşte mai multe despre:   calendar

Serviciul de email marketing furnizat de