"ASTĂZI E ZIUA TA..." ● Papil Panduru

"Toată viaţa, clipă de clipă am iubit actoria. Consider că am fost creat, adus de Dumnezeu pe lume să fac această meserie. Nu eu am vrut să o urmez, aşa s-a întâmplat...", mărturiseşte actorul. Papil Panduru împlineşte astăzi 74 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Toată viaţa, clipă de clipă am iubit actoria. Consider că am fost creat, adus de Dumnezeu pe lume să fac această meserie. Nu eu am vrut să o urmez, aşa s-a întâmplat...", mărturiseşte actorul. Papil Panduru împlineşte astăzi 74 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Am vrut să mă ascund de viaţă…"

"A fost o chemare de la Dumnezeu să mă ascund în actorie de viaţa pe care o duceam. Sunt născut într-un sătuc de nici o sută de case, undeva în Gorj. Am vrut să uit de greutăţi, mi-am luat paporniţa pe umăr şi am plecat la Bucureşti. Aşa a început totul... A fost o perioadă când făceam figuraţie la Teatrul Naţional şi dormeam la cabină între costume. Jucam cu cei mai mari actori ai ţării acesteia. Dar cine mă întreba de viaţa mea? Într-o seară, la o premieră, Calboreanu a avut un lapsus şi sufleurul nu era în cuşca sa. Eu am avut curajul să-i şoptesc. S-a uitat la mine ca la un criminal, să mă spintece cu sabia, întrebându-se cine e cel care l-a salvat. În pauză m-a luat lângă el şi a zis... tu trebuie să intri la şcoală.

Am dat exa­men şi am intrat al treilea la Institutul de Teatru. Am fost repartizat cinci ani la Timişoara şi la Craiova la fel. Pentru că soţia mea, Cătălina Buzoianu, terminase  facultatea şi a fost repartizată la Teatrul Naţional din Iaşi am plecat şi eu acolo. Şi aici tot cinci ani am stat. Am petrecut 15 ani la teatru în provincie şi de 25 de ani sunt la Bucureşti la Teatrul Mic.

Sunt un actor foarte docil în faţa regizorului. Consider că trebuie să existe un sistem al actorului adevărat care îşi face cultura rolului singur. Adică pune mâna pe carte şi o ia de la început. Regizorul trebui să fie un pic mai deştept decât trupa de actori. Am avut regizori care m-au iubit şi regizori care m-au «ascuns». Am jucat în peste 80 de filme, majoritatea în regia lui Sergiu Nicolaescu. Îmi plăcea să realizez cascadorii şi să cad cu caii. Din această «iubire» am rămas fără o vertebră. Pe nimeni nu a interesat... După ce pleci din raza actoriei toată lumea te uită.

"TALENT"
În meseria mea, talentul e discutabil, pentru că foarte mulţi indivizi cu tupeu atacă această platformă a vieţii care se numeşte actorie... Până la urmă, această meserie se învaţă, dar dacă nu ai chemare... Acum, toate televiziunile şi teatrele sunt pline de oameni neinstruiţi, de amatori,  de tineri care nu au respect faţă de această meserie, faţă de actorul de lângă ei, de cel mai în vârstă. Eu trebuie să-i învăţ pe ei ce înseamnă să respecte un dialog, care trebuie respectat şi în viaţă. Trebuie să existe o măsură, un bun-simţ faţă de Dumnezeu, faţă de cel de lângă tine. Toată viaţa, clipă de clipă am iubit această meserie. Consider că am fost creat, adus de Dumnezeu pe lume să fac actorie. Nu eu am vrut să o urmez, aşa s-a întâmplat."