Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce i-au prezis ursitoarele? Sa fie talentata, sa fie frumoasa, sa fie mereu, absolut mereu tanara, sa fie actrita, sa cante si nu in ultimul rand sa ctitoreasca. Ceea ce Adriana Trandafir face cu dedicatie, pasiune si o putere nemaiintalnita. Reuseste sa transforme in toate rolurile sale chiar si defectele personajelor in merite. Adriana Trandafir este un Om care arde, se mistuie, iar viata sa se confunda cu meseria care-o stapaneste ca un duh. Adriana Trandafir, acel Om care capteaza energia de la soare si ii incarca pe toti din jurul sau cu ea, isi sarbatoreste poimaine ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza “La multi ani!'
"Viata este un costum de haine. Ne nastem goi si murim imbracati"
“Anul care a trecut a fost o clipa in eternitatea timpului pe care il traim. Acum imi dau seama cat de repede a trecut, cat de multe am facut, dar cat de multe trebuia sa fac si nu am reusit. Anul trecut a fost un an bun pentru ca am fost sanatoasa, pentru ca mi-am vazut copiii mai mari, mai aproape de ceea ce-mi doresc eu sa fie. Stefan este student in anul II la Facultatea de Drept si vrea sa urmeze o cariera intr-o specialitate mai putin intalnita, adica Drept Maritim International. Este un student bun si apreciat pentru ceea ce face. Apoi, Maria Speranta este clasa a VI-a, deja o domnisoara. O vad cum se schimba si cum se transforma. Marea nefericire a vietii mele este ca nu pot sa fiu mai mult alaturi de ei. Cat mai mult alaturi de familie. Dar s-au obisnuit cu venirile mele, cu plecarile, mele, cu lipsa mea de acasa si in acelasi timp cu momentele putine pe care vreau sa le petrec cu ei, sa le dau totul si ei sa-mi ofere totul. Am intrat intr-o obisnuinta si o liniste care ne face bine tuturor.
Profesional, ma simt bine in compania colegilor mei de la Teatrul Constantin Tanase, unde sunt angajata, unde joc si am succes. Aici este cu atat mai greu cu cat un actor de revista trebuie sa cucereasca publicul din primele secunde. Daca nu reusesti asta, batalia e pierduta. Daca la un spectacol de teatru clasic ai timp de-a lungul intregului spectacol ca rol, ca personaj, sa te dezvolti, ai momente in care lasi ragaz spectatorului sa te cunoasca, tu sa-l cunosti pe el, aici totul se intampla ca la circ, in priza directa, instantaneu. Lupta este cu atat mai mare cu cat spectatorul vine ca sa simta bine, sa se destinda, sa rada de tine decat sa-ti planga de mila, nu...
Astept premierele acestui an. Am avut un an foarte bun pentru ca si pe planul filmului a fost un an bun. Cu filmul meu, «Europolis», am participat la mai multe festivaluri internationale, am luat premiul pentru cea mai buna actrita in Cipru, a fost o incununare a dorintelor, asteptarilor, a talentului si a muncii noastre in echipa pentru acest film. A luat un premiu special la Festivalul de la Montreal, dar si altele pentru scenografie, imagine, muzica.
Am fost nominalizata la premiile Gopo si am fost mandra de acest lucru, fericita ca mi s-a intamplat, ca nu de multe ori ai parte de asta in viata. Pe langa Premiul UNITER, am luat si un premiu pentru film. Ce sa-mi doresc mai mult!... Pentru mine, fiecare aparitie pe scena este egala cu un Premiu Oscar. Asa vreau sa mi se intample, asa vreau sa-mi respect publicul si ascultatorii, telespectatorii... Am avut un an bun, spun asta cu inima deschisa pentru ca spectacolul meu «Ma mut la mama», alaturi de Andreas Petrescu si Gabriel Fatu, la Teatrul Mic, l-am jucat in tara in lung si-n lat, ne-am bucurat si ne bucuram de un succes extraordinar. Anul trecut am facut de trei ori Sala Palatului. Pentru un spectacol de teatru, de fapt trei oameni sa tina 5000 de oameni interesati de poveste, de jocul actoricesc, asta se intampla mai rar. Imi pregatesc masteratul in Comunicare si Resurse Umane, iata o surpriza. Calc, spal, am grija de gradina mea, de casa mea pe care o iubesc. Imi iubesc familia, casa si oamenii care-mi intra in casa. Regret ca nu pot fi o prietena buna... Prietenii adevarati sunt oamenii care iti mai sunt prieteni chiar daca stiu totul despre tine. O prietenie nu o gasesti de-a gata, trebuie sa o formezi, sa o cladesti ca pe o casa, caramida cu caramida. Cum nu e ceva bine casa toata se darama. Le multumesc prietenilor mei ca ma accepta asa cum sunt, ca s-au obisnuit sa nu-i sun de Sarbatori, sa nu fiu prima care sa le spuna . Eu ii iubesc si pe cine am in suflet simte lucrul acesta. Prietenia, ca si iubirea adevarata, trece dincolo de timp, de telefoane. Poate ca acum am devenit putin mai inteleapta. Implinesc 56 de ani, sunt nascuta in 1956, «Suntem generatia 56», cum ii place unui prieten sa spuna. Gabriel Garcia Marquez spune ca «Moartea nu vine o data cu batranetea. Moartea vine o data cu nepasarea». Asa ca, daca inca mai sunt in legatura cu colegii de liceu, inca am prietene de la gradinita, ca inca imi mai pasa de prietenii mei si lor de mine inseamna ca Dumnezeu are un plan cu noi.
Si Dumnezeu are un plan cu mine daca inca sunt in forma, daca inca simt ca sunt olimpica, daca inca nu m-am abandonat, pentru ca, din nefericire, multi intelectuali, multi artisti au abandonat. Eu inca mai sunt vie, inca mai ard, inca mai sunt cetatean, inca lupt pentru planeta verde, sa nu omoram animalele, sa fim mai buni si mai tandri, mai intelepti, sa intelegem ca si moartea face parte din viata. Sa apreciem valorile. Am avut vreme sa mai vad lumea. M-am bucurat ca am fost in Republica Dominicana, in Belgia, in Cipru. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa vad lumea datorita acestei profesii. Nu numai sa o vad, dar sa incerc sa o inteleg, sa incerc sa o schimb. Numai noi putem schimba lumea.
Pentru mine, frumusetea inseamna orice lucru care nu-ti place si crezi ca nu e frumos, dar pe care tu il poti transforma intr-un lucru frumos. Din nefericire noi, oamenii, nu mai avem timp nici de noi, nici pentru noi. Sunt clipe, sunt oameni care ne pot schimba viata, pe langa care trecem si ei pot face acest lucru fara ca noi sa ne putem da seama. Cand intelegem ce fericiti am fost cand eram nefericiti ne dam seama ca intalnirile acelea au fost importante. Cel mai important lucru pentru noi, in afara de sanatate, este iubirea si smerenia. Cel mai devastator, cel mai cumplit lucru de dupa razboi nu este decat iubirea. Pentru ca iubirea poate sa faca lucruri atat de frumoase si atat de cumplite in acelasi timp. Sunt putin mai sceptica anul acesta?
Ma bucur in fiecare zi daca intalnesc un om care-mi zambeste. Pentru mine este o mare bucurie si inseamna ca nu degeaba am trait pe pamant. Incepe sa ma doara si mai tare fiecare pierdere. Incepem sa ne imputinam si uite au inceput sa plece din ce in ce mai multi oameni pe care i-am adorat, actori pe care i-am venerat. Pe care atunci cand i-am vazut prima oara vii (de obicei ii auzeam doar la radio, cand eram copil la tara) m-am lipit de ziduri. Acordul felului de a gandi naste prietenia. Pentru mine oamenii sunt foarte importanti, ei inseamna familia mea, prietenii mei, spectatorii mei. Eu spun despre mine ca sunt un Taur cu aripi si atunci cand aripile si-au uitat zborul, prietenii ma ajuta intotdeauna sa-mi revin.
Cineva spunea ca a iubi nu inseamna a te privi ochi in ochi tot timpul, ci a privi in acelasi punct si in a vedea acelasi lucru. Sper ca Dumnezeu sa fie ingaduitor cu noi, mai ales acum in perioada grea pe care o traversam! Nu trebuie sa declinam participarea la o prietenie, un prieten adevarat chiar daca te suna doar poate sa-ti atinga inima. Chiar daca se gandeste la tine. Le doresc tuturor cititorilor sanatate la minte, la trup si la suflet. Intrebam, odata, o batrana, la mine in sat, ce este viata. Si ea mi-a raspuns: «Viata este un costum de haine. Ne nastem goi si murim imbracati». Toate cartile de filosofie ale lumii nu pot sa-ti dea o mai mare definitie a vietii, a iubirii, a trecerii noastre pe pamant'.
Citește pe Antena3.ro
