Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Dacă România are vreo şansă în viitor, atunci aproape tot ce au văzut românii la televizor în ultimii 22 de ani şi încă mai văd va fi şters din memoria colectivă"
"În ultimii ani, Alex Mihai Stoenescu s-a dedicat în întregime scrierii unor cărţi de istorie pe teme fundamentale pentru trecutul apropiat şi recent al României şi uneori a abordat subiecte delicate, precum istoria Dreptei româneşti, problema evreiască, evenimentele din decembrie 1989, România postcomunistă între 1989 şi 1991. În prezent, trăieşte în provincie, oarecum rupt de viaţa publică de la Bucureşti şi detaşat de pasiunile politice. Nu mai priveşte posturile de televiziune româneşti decât ocazional, iar din decembrie 2000 nu mai citeşte presa.
Stoenescu crede că a expus deja poziţia lui politică în perioada 1996 – 2000 şi că cea mai bună contribuţie a lui este să scrie cărţi în care să prezinte românilor o versiune cât mai aproape de adevărul istoric. Ultimul deceniu şi jumătate a dovedit că opera lui Alex Mihai Stoenescu, mai ales în problema evenimentelor din decembrie 1989, rămâne una de referinţă şi nu a fost încă egalată. În ciuda biografiei sale controversate, el nu poate fi totuşi ignorat, deşi – după propria-i declaraţie – mulţi îl plagiază fără să-l citeze.
În această toamnă, când împlineşte 59 de ani, îşi doreşte ca până la vârsta de 60 de ani să publice primul Tratat de Istoriografie Generală din România (alături de cele 4 existente în lume) şi un volum foarte bine documentat despre Istoria tradiţională a Francmasoneriei. Îşi mai doreşte să apuce apariţia unui partid autentic de Dreapta în România şi un mediu economic sănătos pentru generaţia viitoare şi, totodată, abandonarea spălării creierului copiilor români prin political correcteness în sistemul de învăţământ şi înlocuirea lui cu educarea discernământului valoric.
Alex Mihai Stoenescu este de părere că unele dintre cărţile sale vor fi apreciate doar după mulţi ani, când românii vor înţelege care au fost cauzele crizelor constituţionale, politice şi sociale pe care le-au trăit începând din 1990 şi că au existat câţiva, puţini, care le-au expus la timpul lor, dar vocea acestora s-a pierdut în zgomotul mediocrităţii ridicate la putere în ultimele două decenii. «Dacă România are vreo şansă în viitor – afirmă Stoenescu -, atunci aproape tot ce au văzut românii la televizor în ultimii 22 de ani şi încă mai văd va fi şters din memoria colectivă şi nu va rămâne decât o amintire vagă despre o perioadă neagră din istoria ţării în care partea cea mai proastă a naţiunii române a păcălit cu lozinci despre integrare europeană, democraţie, dragoste de popor şi bunăstare partea cea mai bună a ei».
În plan personal, satisfacţiile nu întârzie să fie trăite: lucrează în linişte, nu prea pierde timpul, are o familie echilibrată, iubeşte şi este iubit, vizionează cu plăcere filmele sale favorite (comedii italiene, music hall-uri clasice, filmele lui Woody Allen, Akira Kurosawa, Federico Fellini), citeşte cărţi de istorie de ultima oră apărute în Anglia şi SUA. Actriţe preferate: Meryl Streep, Michele Pfeiffer, Susan Sarandon, Glenn Close; actori preferaţi: Jack Nicholson, Robert de Niro şi Morgan Freeman. Muzica preferată: Pink Floyd. Le admiră pe Inna şi Alexandra Stan pentru succesul internaţional pe care îl cunosc.
«Zilele acestea, când tocmai se reeditează în format popular volumul 4 din Istoria loviturilor de stat în România, le urez românilor să înţeleagă, în primul rând, că lipsa de reacţie la înăsprirea regimului lui Nicolae Ceauşescu din perioada 1985 – 1989 ne-a costat diversiunile, violenţele şi demolarea statului român din decembrie ’89, că regimul Iliescu a încercat mai întâi să introducă socialismul perestroikist, apoi a dat frâu capitalismului sălbatic (pe care UE nu le admite), că cea mai mare eroare a fost lipsa de sprijin popular pentru administraţia Emil Constantinescu, pe care o vom regreta încă mult timp de acum încolo şi căreia nu i-am acordat şansa de a duce reformele până la capăt, şi că regimul Băsescu a fost o încercare de a distruge sistemul introdus şi patronat de Ion Iliescu încă din ultimele zile ale lui decembrie 1989, dar care până acum nu arată decât că a vrut să-l ia sub control»".
