"Astazi e ziua ta..." - Cristi Chivu

Noroc, multa munca si sacrificii este reteta succesului lui Cristi Chivu. Capitanul echipei nationale de fotbal a Romaniei implineste astazi 25 de ani.

"Nu ma asteptam sa ajung atat de sus"

"De ziua mea sunt optimist, destul de linistit si sper sa am parte de un an in care sa fiu sanatos si sa am realizari atat pe plan profesional, cat si personal. Ca multe aniversari, si pe aceasta o voi petrece pe terenul de joc. Timpul trece destul de repede, iar pentru un sportiv de performanta trece foarte repede; iti dai seama ca trebuie sa profiti la maximum de toata aceasta perioada frumoasa. Am avut foarte multe satisfactii, sper sa nu se termine aici, sper sa am parte inca de foarte multe, sa incep sa castig trofee, pentru ca sunt ceva ani de cand nu s-a mai intamplat. Sper sa raman asa cum sunt acum, linistit sufleteste, indragostit ca in prima zi si la un moment dat sper ca imi voi intemeia si o familie. A fost un an greu pentru ca am avut perioade cu accidentari, perioade grele. Mi-a fost greu sa intru pe teren dupa opt luni de inactivitate; lumea asteapta foarte mult de la tine si realizezi ca nu poti sa dai atat cat se asteapta, din cauza presiunii fizice si psihice; de multe ori am facut miracole pentru a intra in teren, pentru a termina un meci de fotbal. Acum sunt bine, sper sa continuu asa si sa ajung acolo unde mi-am propus. M-am logodit cu persoana pe care o iubesc, Maria Marinescu, si sunt foarte fericit. Este persoana care a stat alaturi de mine in toata acea perioada negativa din viata mea profesionala, este persoana care m-a inteles foarte mult, care mi-a inteles depresiile, mi-a inteles toanele si careia ii datorez foarte mult. La fel si familiei, si prietenilor, care au fost, sunt si cu siguranta vor fi alaturi de mine. Familia mea nu mi-a impus niciodata sa fac sport, in schimb m-au sfatuit sa invat, sa studiez, sa-mi termin scoala, iar fotbalul era pe planul secund. La varsta de 14 ani am renuntat la acest sport si mi-am dat seama ca nu pot sa stau fara fotbal. Dupa doar sase luni am reinceput sa joc. Cand am inceput in Divizia A, la 17 ani, ca titular mi-am dat seama ca e ceea ce vreau sa fac, nu ma asteptam sa ajung atat de sus, am fost un mare norocos, dar in acelasi timp am muncit foarte mult, am sacrificat foarte multe lucruri, dar de obicei dupa munca vine si rasplata. Cred si sper ca mai am ani buni de jucat in fotbalul mare, dar in acelasi timp trebuie sa ma gandesc inca de pe acum la ceea ce voi face dupa aceasta cariera. Am infiintat o fundatie de intrajutorare a copiilor din Romania si sunt convins ca va iesi un lucru frumos. Cele mai importante au fost pentru mine sfaturile parintilor mei, au fost asa-zisele «sedinte» intre mine si tata, in care am primit acele sfaturi pe care le port cu mine si pe care nu le voi uita niciodata. Sunt lucruri importante dupa care ma ghidez si care m-au ajutat pana acum si cu siguranta imi vor folosi si de acum incolo. Ma infurie minciuna, prostia si un meci pierdut, pentru ca nu imi place sa pierd. Stiu sa pierd, dar ma gandesc tot timpul dupa un meci pierdut la ceea ce ar fi trebuit sa facem... Imi trece repede, nu sunt ranchiunos, pentru ca in sport, in viata, in general, mai exista si a doua sansa, si a treia si important este sa treci peste lucrurile negative si sa mergi inainte, pentru ca vin si lucrurile pozitive la momentul lor."