Vicepreşedintele PSD Cristian Diaconescu împlineşte astăzi 49 de ani.
“Oamenilor obişnuiţi le spun că a fi un om obişnuit este o calitate, iar nu un defect, iar instituţiile statului au obligaţia să le respecte statutul de om obişnuit. De asemenea, omul obişnuit nu înseamnă un lucru nesemnificativ, la acest capitol mai avem de învăţat...”, mărturiseşte vicepreşedintele PSD. Cristian Diaconescu împlineşte astăzi 49 de ani.
“Pentru prima oară după 11 ani reuşesc să-mi invit prietenii
la aniversarea zilei mele de naştere. Îmi doresc să încep o nouă etapă în
cariera mea publică şi cred că este important ca alături de familie să mi se alăture
şi prietenii. Oricum şi în această perioadă sînt obligat să mă gîndesc la
politică. Alegerile parlamentare se apropie şi cred că stînga va avea un cuvînt
important de spus în această competiţie electorală.
În loc de moto-ul care îmi guvernează viaţa vă propun o glumă care mi-a plăcut foarte mult. Cîţiva investitori germani aveau nevoie urgentă de un pod. Au prezentat proiectul unor arhitecţi şi au solicitat ca acesta să fie gata în trei ani. Arhitecţii susţineau că este imposibil şi că sînt necesari minimum cinci ani. Investitorii au insistat şi au spus că sînt dispuşi să accepte şi patru ani, dar arhitecţii considerau în continuare că este imposibil şi că au nevoie de minimum cinci ani. Investitorii au articulat că interesul naţional al Germaniei solicită ca acel pod să fie gata în trei ani. Arhitecţii au promis că îl vor termina într-unul singur.
Nu m-am gîndit niciodată că voi ajunge în prima linie a politicii, absolut niciodată şi oricum mă încăpăţînez să cred că nu sînt în prima linie, ci în zona politicii de centru. Primele măsuri pe care le-aş lua pentru binele ţării sînt toate acele măsuri prin care pot dovedi că în România pot funcţiona atît un stat de drept puternic, cît şi principiile respectării drepturilor şi libertăţilor fundamenetale ale omului în contextul unei democraţii coerente. Acel moment nu a venit, dar este iminent. Acel «mai bine» va apărea cînd fiecare dintre noi va conştientiza ce responsabilităţi îi revin şi cînd vom înţelege că demnitatea şi respectul reprezintă valori fundamentale.
Mă felicit, în primul rînd, pentru modul în care m-am «reeducat» după 1990, avînd posibilitatea să învăţ în lumea liberă. Din această perspectivă datorez enorm Occidentului. M-am încăpăţînat să cred în valori şi principii, deşi găseam cu greu argumente în lumea care mă înconjura. Şi ce anume îmi reproşez? Îmi reproşez că m-am descurajat în unele momente, mai ales în faţa unor mizerii. Nu mi-am făcut niciodată vise despre politică. Promit însă că voi visa atunci cînd mecanismul politic românesc va înţelege ce înseamnă viziune. Să tragă concluziile cuvenite din toată experienţa publică şi să le folosească cu înţelepciune.”