“Astăzi e ziua ta...”: Dan Puric

“Teatrul nu trebuie moderni­zat, ci nu trebuie lăsat să moară. El are vitalitatea lui în sine şi trebuie tot timpul reteatralizat”, consideră actorul şi regizorul. Dan Puric împlineşte astăzi 49 de ani.

“Teatrul nu trebuie moderni­zat, ci nu trebuie lăsat să moară. El are vitalitatea lui în sine şi trebuie tot timpul reteatralizat”, consideră actorul şi regizorul. Dan Puric împlineşte astăzi 49 de ani.

“Am ajuns în lumea scenei total întâmplător. Eram prin liceu şi-mi imitam toţi profesorii. Chiar şi pe Ceauşescu. Toţi râdeau cu lacrimi. Într-o zi o colegă care este acum scenografă la Los Angeles, mi-a zis: Dane, de ce nu dai la IATC? La ce să dau? IATC am crezut că este Întreprinderea de Tractoare şi Automobile. În cele din urmă, am zis să mă duc, dacă tot îi fac pe toţi să râdă. Era o demenţă în acea vreme, făceam congrese, aveam vreo şase fete care o jucau pe Elena Ceauşescu. Era nemaipomenit.

Arta mea aş putea să o caracte­rizez astfel: face bine la inimă. La 18 ani am scos o perlă: am spus că eu pot fi depăşit, dar niciodată egalat. Simţisem undeva acea unicitate pe care o dă Dumnezeu fiecărei persoane.

Mă felicit că m-a lăsat Dumnezeu. N-am făcut în mod natural instinctiv nici un fel de concesie la ghetoul ăsta în care m-am născut. Nu mi-a venit să dau mâna cu impostura asta nenorocită în care m-am născut şi în care trăiesc. Regret într-un fel că nu pot să stâr­pesc naivitatea mea dusă până la prostie. O credulitate în fiinţa umană. Plătesc tot timpul tribut la treaba asta.

Eu nu apar la televiziune şi sunt un supravieţuitor, dar asta pentru că mi-am găsit felul meu de a face artă. Nu-i pot acuza pe colegii mei care ar muri de foame altfel. Nu am cum pentru că Partidul şi Guvernul comunist care ne conduc au creat această umilinţă de breaslă socială, nu numai la noi ci şi în învăţământ, în cultură.

Nu cred că aş schimba ceva în viaţa mea, dacă aş putea reîntoarce timpul. Mi-am dat seama că tot ce-am vrut să schimb a fost prost. Dumnezeu ştie că atunci când eram tânăr, vroiam foarte mult să fac emisiuni de televiziune sau filme. Mă felicit că nu am făcut aşa ceva pentru că dacă aş fi făcut toate acestea nu aş fi descoperit limbajul acesta, refuzat fiind rând pe rând de aceste glorioase instituţii. Am putut să-mi văd de treabă şi să mă concentrez, să aprofundez un lucru. Poate aş fi făcut lucruri bune, dar niciodată esenţiale. Asta nu înseamnă că nu aş vrea să mai fac un film acum.

De ziua mea îmi urez să rezist la lumea care este împrejurul meu, împrejurul lumii, lumea care este împrejurul omului şi împrejurul lumii. Să nu intru în lume, să pot să rămân om şi să pot să fac pentru ţara asta, în sensul cel mai frumos şi curat, cât mai multe lucruri.

României îi urez să asculte Imnul Naţional, să se deştepte, să se ridice la verticalitate! Poporul român trebuie să termine cu gunoaiele existenţiale...”

Dorinţă

“Dacă aş putea să trăiesc într-o altă perioadă de istorie, mi-ar plăcea enorm de mult o perioadă voievodală ca să-i tai cu sabia pe nemernici.Să fiu ceea ce am fost dintotdeauna, un boier român...”

Dan Puric - actor, regizor