Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A vrut să devină dirijor de muzică simfonică, dar a ajuns actor. Nu se plănge, consideră că a avut noroc in viaţă.Dumitru Rucăreanu implineşte măine 75 de ani.
A vrut să devină dirijor de muzică simfonică, dar a ajuns actor. Nu se plănge, consideră că a avut noroc in viaţă. "Am fost un petrecăreţ... Singurul meu regret este că nu am petrecut mai mult", mărturiseşte actorul. Dumitru Rucăreanu implineşte măine 75 de ani.
"Am fost invitat la Tărgovişte unde am susţinut un recital la Festivalul Crizantema de Aur. In rest... joc mai mult ca in tinereţe. Măine, chiar de ziua mea, joc in «Galy Gay» la Teatrul de Comedie. Mai joc in «Escu» tot la Teatrul de Comedie, apoi la Teatrul Meu, un teatru particular condus de Grigore Gonta. Sunt invitat şi la Teatrul de Revistă de către Alexandru Arşinel la un spectacol in premieră, la 15 noiembrie. Muncesc foarte mult şi dacă voi putea să străng un material voi scoate un al doilea CD. Primul s-a numit «Sunt vagabondul vieţii mele», muzica Temistocle Popa şi text Aurel Storin. Am incercat intotdeauna să-mi fac corect munca, cu dăruire. Cănd nu am avut sentimentul de dăruire, am incercat să mă eschivez. Insemna că-mi lipseşte credinţa vizavi de subiectul respectiv.
Un profesionist este dator să-şi facă meseria in momentul in care este distribuit. Rolul meu de inceput de carieră il ţin minte pentru că l-am jucat şi in anul IV de Institut şi la Teatrul Naţional din Craiova, unde am fost distribuiţi jumătate din generaţia noastră. Este vorba de «Figaro» din «Bărbierul din Sevilla» cu Sanda Toma şi Victor Rebengiuc. De asemenea, am fost indrăgostit de rolul «Solionai» din «Trei surori» in regia lui Lucian Giurchescu. Fac parte din promoţia de aur, promoţia â56, care a aniversat acum căteva luni 50 de ani la Piatra-Neamţ. Am rămas in viaţă eu, Rebengiuc, Albulescu, Sanda Toma, Draga Olteanu-Matei. Mă felicit că am avut caracter atăt in viaţă, căt şi in teatru. Nu am ce să-mi reproşez sub acest aspect. Nu mi-am bărfit colegii, in momentul in care nu-mi plăcea ceva nu discutam, iar cănd eram impresionat de ceea ce făceau, ii aplaudam şi cu sufletul şi cu vorba. Imi reproşez că nu am fost atăt de aproape de părinţi. Am o verişoară in Los Angeles, care a fost balerină. Din momentul in care am inceput studenţia m-a ajutat in permanenţă cu pachete şi cu bani.
Dacă aş putea să reintorc timpul nu m-aş mai face actor pentru că nu am vrut să fiu actor. Eu ştiu muzică. Am făcut Şcoala Populară de Arte in Braşov şi apoi am vrut să dau la Conservator. Cănd mi-am dat seama ce program analitic se cerea, am realizat că sunt nepregătit. M-a luat cineva de mănă şi m-a dus la teatru. Şi aici am rămas..."
Indiferenţă
"Trecerea timpului m-a făcut mai inţelegător. Faptul că mai adaug un an in colanul vremii... imi dă o stare de indiferenţă"
Dumitru Rucăreanu, actor
