ASTĂZI E ZIUA TA... Emil Hossu

"Actoria este o joacă..."
"Sunt fericit că am avut dialoguri artistice cu Emil Botta, Calboreanu, Ciubotăraşu, Irina Răchiţeanu, Fory Etterle, Toma Caragiu, George Constantin, Marin Moraru, cu Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, cu Horaţiu Mălăele. Ce să îmi doresc mai mult?!", spunea marele actor. Emil Hossu împlineşte astăzi 67 de ani.

"De-a lungul timpului s-a schimbat foarte mult optica lui Emil Hossu. Când eram tânăr, la orice spectacol de teatru la care mă duceam ca spectator, ca să nu mai spun ca actor, intram ca într-o biserică. Mulţi dintre idolii mei, mulţi dintre colegii şi prietenii mei de generaţie au dispărut. Nu vreau să fiu patetic, însă sunt nişte realităţi care ar putea să-mi schimbe optica reală. Ce vreau să spun este că teatrul nu s-a schimbat şi nu se va schimba. Cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru, în care am beneficiat de invitaţii din partea UNITER, şi pe această cale le mulţumesc, am văzut câteva spectacole extraordinare. Mijlocul teatral rămâne şi va rămâne pentru totdeauna. Actul artistic rămâne de neclintit.

Un actor adevărat are nevoie de foarte multă şansă. Nu mă refer la şansa pe care ţi-o acordă lozul în plic, ci şansa unor colaborări cu regizori mari, care ştiu să descopere calităţile native şi să le cultive. Şansa unor colegi cu care să se joace foarte frumos... Actoria este o joacă, are la bază bucurie. Numai aşa se poate ivi acea linişte creatoare care duce la rezultate neaşteptate. Bineînţeles şi muncă. De asemenea, cultivarea capacităţii de concentrare este extrem de importantă.

Nu aş vrea să vorbesc foarte mult despre aprecierile pe care le-am primit. M-a marcat foarte tare o întâmplare cu un om de excepţie, marele regizor Liviu Ciulei, în 1971. Lucram la filmul «Decolarea» şi la mijlocul filmărilor am făcut hepatită. Am întrerupt cinci săptămâni filmarea. Eram în spital şi am citit un interviu pe care îl dăduse maestrul Ciulei în care spunea: «Eu sunt violoncelul, vioara principală este Emil Hossu!». Mi-au scăzut transaminazele datorită acestei nemaipomenite caracterizări pe care mi-a făcut-o marele Liviu Ciulei. Sunt 37 de ani de la acel interviu şi încă nu am putut uita.

Niciodată nu am visat la un anume rol, nu am visat să mi se îndeplinească ceva în afara a ceea ce era oarecum programat. Ce era în plus venea ca o răsplată, mai mult sau mai puţin meritată, pe care o apreciam ca atare. Nu am avut deziluzii. Am avut şi şansa să am parte de partiturile prin intermediul cărora să mă pot exprima.

În afară de sănătate mi-aş dori armonie în jur şi să nu se altereze relaţiile de prietenie pe care le am."