Astăzi, când împlineşte 66 de ani, maestrul Eusebiu Ştefănescu îşi lansează cartea "Arhivarul clipei" la librăria Mihail Sadoveanu, începând cu ora 13:00. Amintiri păstrate în arhiva sa de suflet... Îi urăm "La mulţi ani!", multă sănătate şi succes în toate planurile domniei sale!
"Am învăţat cu sufletul...""Fac excepţie. Mi-aduc aminte că eram la o masă cu Ion Besoiu, care mi-a fost şi îmi este în continuare foarte bun prieten. Toată lumea comandase acelaşi fel de mâncare, peşte. Numai Ion Besoiu a cerut o friptură de vacă. Am fost contrariat şi l-am întrebat de ce face el excepţie de la regula creată. Mi-a răspuns că niciodată nu i-a plăcut să cânte în cor. Cam asta ar fi excepţia mea, excepţia lui Besoiu de atunci.
Joc într-un spectacol foarte bun la Teatrul Naţional, un spectacol care a marcat într-un fel stagiunea trecută şi este în continuare prezent pe afiş. Este vorba despre «Eduard al III-lea» de Shakespeare, în care Ion Caramitru joacă rolul principal şi este pus în scenă de Alexandru Tocilescu. Mai am spectacole, recitaluri pe care le prezint din când în când în ţară şi în străinătate.
Chiar acum am un turneu în Spania şi Italia, în toamnă am făcut în Germania, Austria şi Belgia. Este o antologie a comediilor româneşti regizate de Geo Saizescu cu un impact senzaţional asupra românilor de acolo, care au ocazia să se întâlnească cu cei mai mari actori de comedie ai vârstei lor, din fericire contemporani cu noi. Dintre cei care au plecat, Dem Rădulescu, Mihăilescu Brăila, Vasilica Tastaman şi mulţi alţii. Dintre cei prezenţi, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, sunt şi eu printre cei trăitori.
Lucrurile s-au aşezat în memoria mea de suflet, pe rând. Le-am trăit întâi. Toate s-au adunat şi în «Arhivarul clipei», dar şi în sufletul meu, pentru că am avut şansa unor întâlniri admirabile. M-am întâlnit cu mari oameni, îi pun într-o ordine care ţine de memoria vie. Aş începe cu Nichita Stănescu, aş merge mai departe cu Ştefan Augustin Doinaş, apoi Petrache Ţuţea.
De asemenea, am cunoscut chiar din lumea noastră a teatrului, am fost chiar prieten cu Marcel Anghelescu, Ştefan Iordache, Colea Răutu. Am avut şansa uluitoare să fiu aproape de oameni importanţi de la care înveţi cu sufletul, nu neapărat cu mintea.
Îmi învăţ studenţii, în primul rând, să se descopere pe ei înşişi. Le spun, de obicei, trei lucruri importante. Studiaţi-vă pe voi înşivă, studiaţi pe ceilalţi, studiaţi. Acestea sunt sfaturile pe care le dau, este prima dată când le formulez aşa. Ele înseamnă drumul pe care trebuie să-l parcurgă oricare student ca să ajungă actor. Este un drum deloc uşor, pentru că descoperirea de sine poate dura şi o viaţă şi să nu se împlinească. Este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un artist indiferent în ce domeniu al artei ar evolua.
Aş vrea să retrăiesc momentele de maximă armonie din copilăria mea, când mă întâlneam cu lucruri miraculoase. Am avut o copilărie umbrită de pădure, dar şi luminată de ea.
Aş vrea să retrăiesc amintirile cu aceşti oameni minunaţi de care vorbeam mai devreme, aş vrea să retrăiesc clipa în care m-am întâlnit cu Nichita Stănescu şi vă spun cinstit că am avut o revelaţie. Este mai spectaculos decât poezia lui. De fapt era chiar poezia lui adusă în starea de lumină din acea stare de nenăscut."