"Muzician complet, virtuoz tulburator, Gheorghe Zamfir poseda o personalitate iradianta. Electrizeaza o sala din cateva masuri", titra publicatia elvetiana L’impartial, in 1970. "Aceasta muzica n-are varsta. Ea este viata de toate zilele a unui popor si natura care-l inconjoara", consemna Valeurs Actuelles din Franta, in 1971. Tot francezii, de asta data cei de la France Soire, notau in 1971: "Zamfir si naiul sau: o muzica ce te face sa visezi (...) Te arunca intr-un extaz aproape de beatitudine, linistit, fara exces, chiar fara sa-ti dai seama.
Daruieste, una dupa alta, dorinta de a visa, a dansa, a iubi si a plange". Nimic din ce s-a spus in aceste publicatii nu este exagerat. Maestrul Gheorghe Zamfir, prin sunetul naiului, a facut cunoscut folclorul romanesc, dincolo de cuvinte, in toate colturile lumii. A pus in doina jale, a pus in cantecul strabun bucurie, a pus fosnetul codrilor, susurul izvoarelor, cantecul ciocarliilor si al mierlelor. Zamfir si naiul au devenit un tot. Briza primaverii, trecand prin tuburile naiului, sopteste astazi un cantec tainic: Gheorghe Zamfir implineste 71 de ani! Ii spunem si noi "La multi ani" marelui artist, "om al muzicii universale", cum l-a numit, pe buna dreptate, unul dintre multii romani care il pretuiesc, profesorul Alexandru Dumitru din Buftea.
In lumina celor 71 de ani, Gheorghe Zamfir traieste cu speranta spre mai bine. "Traiesc in speranta, caci fara speranta nu exista nimic. De fapt, totul este incert. Timpul s-a scurs urat peste noi pentru ca nu am gasit solutia salvarii tarii, a omenirii, a Planetei. Ne-am lasat mintiti, terfeliti in noroi si in falsificarea istoriei. Traim intr-o epoca interminabila a minciunii. Totul este ascuns, camuflat cu intentii distrugatoare. Suntem dependenti de planul Divin si, din fericire, avem o singura salvare – liberul arbitru – dar n-am stiut sa facem nimic cu acest imens atribut dat de Dumnezeu. Am facut numai gafe incomensurabile pe care, sper, sa ne fi invatat sa le evitam de azi inainte. Eu am ramas si raman un patriot, un nationalist, un infinit iubitor de natura, cu tot ce contine ea, iubitor de adevar, de arta si de creatie, de tot ce tine de Romania, pana la ultima mea fibra.
Sunt nebun dupa tot ce este romanesc si mai ales dupa folclor, cea mai mare valoare universala. Folclorul romanesc este sacru in tot ce are si tot ce contine este divin. Compun, creez, caci acestea sunt importante si esentiale astazi: creatia si credinta. Cu cat am studiat si am prezentat sub diferite forme folclorul, cu atat mi-am dat seama de rolul sau colosal in mentinerea echilibrului in societate. Cu cat m-am confundat cu el, cu atat am realizat, in repetate randuri, sacralitatea lui si nu mai eram eu, ci insasi glia, in toata definitia ei majora.
Am dat acestui popor totul, insa constat cu amaraciune ca, in momentul actual, in Romania nu mai exista cu adevarat notiunea de cultura. Adevarata cultura de astazi, de la noi, este politica, iar conceptul de om de cultura aproape ca nu mai exista. Totul a fost supus politicii!
Privind in urma, la cariera mea, ma felicit pentru faptul ca am ajuns primul muzician al planetei cu peste 750 de milioane de discuri vandute – la sectiunea muzica clasica insa regret ca nu am valorificat toate stilurile muzicale (12 in total) pe care le-am abordat. Anul acesta voi organiza un eveniment de referinta, un festival mondial de nai, riguros din toate punctele de vedere.
La cei 71 de ani, pe care ii implinesc astazi, nu-mi doresc decat ce-au spus doi mari romani Petru Rares si Mihai Eminescu: «Nadajduim in Dumnezeu ca vom fi ce am fost, si mai mult decat atat» si «La trecutu-ti mare, mare viitor»!"