“Astăzi e ziua ta...”: Ilie Balaci

Minunea Blondă sau Prinţul din Bănie. Dacă nu “Cel mai iubit dintre pămînteni”, cu siguranţă este Cel mai iubit dintre olteni. Fotbalistul şi antrenorul Ilie Balaci îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.

Minunea Blondă sau Prinţul din Bănie. Dacă nu “Cel mai iubit dintre pămînteni”, cu siguranţă este Cel mai iubit dintre olteni. Fotbalistul şi antrenorul Ilie Balaci îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.

 
“M-am întors de curînd de la Craiova şi sînt bucuros că de ziua mea voi sta cu cei dragi. La data de 8, atunci cînd de fapt m-am născut (nu la data de 13, cum este trecut în acte), voi fi aici, la Bucureşti, cu toţi ai mei: copii, nepoţi.

Am iubit de mic sportul. Eram un «puşti», aveam 7 ani şi iniţial am vrut să mă fac gimnast. Mergeam la ştrand şi vedeam băieţii care săreau de la trambulină şi care făceau fel de fel de figuri. În ziua în care aveam întîlnire cu unul dintre aceştia respectivul nu a mai ajuns... Prin vara anului 1964 eram la Craiova, pe terenul de fotbal. Stăteam în acelaşi cartier, la două străzi distanţă, cu Călin, Roşca, cu care am jucat. Pe acest teren l-am întîlnit şi pe Piţurcă, actualul selecţioner. Din ziua aceea nu am lipsit nici o secundă de la antrenament. Eram la liceu şi, la un moment dat, am fost dat afară. Mi s-au pus în faţă două variante: să mă las de fotbal şi să mă apuc de atletism, şi continuam şi liceul. Sau fotbal şi afară din liceu. M-am dus acasă, i-am povestit celui bătrîn, tatălui meu, cum stau lucrurile. Variantele erau tot două şi la tata, dar un pic mai dezvoltate. Dacă terminam liceul, puteam să intru la o facultate şi deveneam un profesor de sport. Ceea ce nu era deloc rău pe vremea lui Ceauşescu. Dacă făceam fotbal, dar fotbal de calitate, adevărat, îmi spunea că pot continua cu studiile şi voi avea totodată şi casă, şi maşină. La orice poartă băteam mi s-ar fi deschis. Şi asta am ales.

Satisfacţiile pe care ţi le aduce fotbalul sînt nenumărate. Aş aminti două dintre ele: prima ar fi că atunci cînd eram copil, la 17 ani, i-am cunoscut pe cei din echipa naţională. M-am întîlnit cu toţi cei care au jucat la Mondialul din ’70, pe care eu îl vedeam ca pe o minune. Nu aveam decît un singur televizor, şi acela era alb-negru. Cea de-a doua a fost cînd am împlinit 18 ani şi am cîştigat titlul cu Universitatea Craiova. Dacă ar fi să mă întorc în timp, nu aş mai juca decît cîteva meciuri... pentru că nu aş mai purta aceleaşi culori, ci pe cele ale unei echipe din străinătate! Cu toate astea, aş repeta meciul cu Benfica şi mi-aş dori să nu-l mai joc pe cel de la Baia-Mare.

Se ştie că galeria Craiovei nu a fost o galerie inventivă cu piese deosebite. În schimb, cînd strigau 40.000 de oameni “Ştiinţa, Ştiinţa”, se ridica părul pe tine. Ori atunci cînd îmi strigau numele era o emoţie fără nici un sinonim. Acum îmi doresc să trăiesc pînă la 80 de ani fără să mă schimb deloc, nici psihic, nici fizic.

Semnificativ

“Pentru a fi un fotbalist de succes trebuie să ai talent, dorinţa de a te realiza şi de a ajunge primul, caracter, încăpăţînare. Cam aşa este Ilie Balaci. Copil fiind, mi-au lipsit foarte multe şi am vrut să am cît mai multe... mai tîrziu”
Ilie Balaci, fost fotbalist, antrenor