ASTĂZI E ZIUA TA... Ioan Scurtu

"Întotdeauna m-am socotit profesor"
Este un eminent specialist în istoria politică a României din secolul al XX-lea. Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat, până în prezent, într-o impresionantă listă de titluri publicate, între care peste 100 de cărţi şi peste 250 de studii în ţară şi în străinătate. Prof. univ. dr Ioan Scurtu împlineşte astăzi 68 de ani.

"Sunt ocupat cu activităţile consacrate împlinirii a 90 de ani de la Marea Unire. Cred că ele sunt necesare în condiţiile în care oficialităţile noastre nu au socotit util să dea o importanţă semnificativă evenimentului. Istoria noastră nu a fost nici cu mult mai bună, nici cu mult mai rea decât a altor popoare, dar, fiind aşezaţi în această zonă geografică, am avut mai mult de luptat împotriva vitregiilor vremii. Am continuat să existăm, dincolo de pericol. Avem o istorie care merită să fie cunoscută, am avut şi mari personalităţi care au ştiut să se comporte cu demnitate în faţa unor mari puteri.

Sper că timpul a acţionat pozitiv asupra operei mele. M-am orientat încă de la început către viaţa politică a României. Înainte de ’89 am publicat mai multe cărţi pe această tematică. Una dintre ele, «Viaţa politică din România, 1918-1944», a luat şi Premiul Academiei Române. Altele se referă la Partidul Naţional Ţărănesc, Instituţia Monarhică, activitatea parlamentară. După ’89, spre necazul unora, eu mi-am publicat în ediţie revăzută şi adăugită toate cărţile pe care le-am editat înainte de Revoluţie, tocmai pentru a demonstra că şi în condiţiile de atunci am putut scrie... După ’89 am publicat mai mult. Activitatea de profesor mi-a adus cea mai mare satisfacţie. Indiferent de funcţiile pe care le-am avut şi le mai am, întotdeauna m-am socotit profesor. Când am devenit director general la Arhivele Statului, arhiviştii mi se adresau cu «domnule general». Când am făcut observaţia că nu sunt general, mi-au spus: «Da, sunteţi director general, dar noi prescurtăm!». Le-am mărturisit că aş dori să nu mi se mai spună aşa, ci domn’ prefesor. Asta e meseria mea, asta îmi place, asta am făcut o viaţă întreagă.

Îmi doresc să pot valorifica ceea ce am scris în ultimul timp. Sper să realizez o performanţă în domeniul specialităţii mele, în sensul că am terminat de scris o carte care se cheamă «Civilizaţia românească în perioada interbelică 1918-1940», carte care are deja trei sute şi ceva de pagini şi condiţii grafice mai speciale. Trebuie să arătăm care a fost nivelul civilizaţiei româneşti la vremea respectivă. Vor mai fi şi alte deziderate pe care sper să pot să le realizez. Mai ales că, fiind şi preşedintele secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie Academiei Oamenilorde Ştiinţă, vreau să scot o revistă.

Aş dori să urez sănătate familiei mele, soţiei, copiilor şi unui drag coleg al meu, Gheorghe Zbuchea, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Va fi supus unei operaţii şi mă rog să-i dea Dumnezeu să reuşească şi să-şi continue activitatea didactică."