Îndrăgita interpretă de muzică populară Ionela Prodan împlineşte mâine 65 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Niciodată nu o să pot uita poporul român, care m-a iubit şi care mi-a dat nume"
"Toată viaţa mi-am dorit spaţiu, spaţiu care-ţi dă bucurie în creaţie, ca artist, bucuria de a trăi ca om, bucuria de a-ţi vedea familia şi prietenii lângă tine. Şi asta am de la Dumnezeu. Niciodată nu o să pot uita poporul român, care m-a iubit, care mi-a dat nume. Şi astăzi, după 40 de ani de carieră, când ies pe stradă, lumea mă salută, mă întreabă ce fac, când şi unde mai cânt. Pentru mine, aceste momente sunt măreţe. Mi-am obişnuit publicul cu un spectacol, la unu sau doi ani, Ionela Prodan şi invitaţii ei, probabil în cursul acestei luni sau în noiembrie, voi avea acest spectacol, la Sala Palatului.
Deşi începutul carierei mele artistice este foarte îndepărtat, el mi se pare aproape. Am luptat pentru a reuşi ca cei din jur să înţeleagă un biet copil de la ţară, ce vrea să facă, ce vrea să ajungă. Am ascultat de mama, care mi-a spus: «Întâi carte şi apoi ce vrei tu!». Aşa că, am absolvit liceul din comuna mea, şi apoi, Facultatea de Istorie, la Craiova. Încă din liceu, am început să cânt şi uşor, uşor am păşit pe drumul pe care mi l-am ales, drumul meu. Dacă nu vrei ceva al tău, e grav. La mine a fost o fericire pentru că glasul meu, timbrul meu a fost apare, faţă de al celorlalţi cântăreţi. Imediat după ce am terminat facultatea, m-am căsătorit, numele meu a fost Tănase Ionela şi toată lumea îmi spunea că am un nume predestinat scenei. Atunci, am spus că nu merg pe căi bătătorite şi că numele meu va fi Ionela Prodan, numele de la mama de acasă.
Când am ajuns la Craiova şi eram studentă, am început primele imprimări, la radio Craiova. Apoi, a urmat «Steaua fără nume», la Televiziunea Română, un concurs foarte mare, la acea vreme. Dragostea publicului a fost extraordinară, publicul îmbrăţişează fantastic lucrurile inedite, vocile şi personalităţile inedite. Creaţie populară, ca în România, nu cred că există în lume, este atât de mare dorinţa celui care iubeşte folclorul.
Este foarte important să nu uiţi de unde ai plecat. Întotdeauna trebuie să simţi tălpiţa piciorului pe pământ, să nu cumva să te arunce în aer succesul. Eşti un trecător prin viaţă şi important este să laşi urmă pe pământ prin ceea ce eşti şi prin ceea ce faci.
Cea mai mare bucurie este că am ştiut să-mi stăpânesc succesul, am ştiut să menţin un echilibru între carieră şi familie. Am doi copii extraodinari, Anca şi Ana-Maria, dar şi ginerii mei, Antony şi Laurenţiu, patru nepoţei minunaţi. Toţi sunt copiii mei.
La cei 65 de ani, pe care îi împlinesc mâine, vreau să transmit tuturor să se bucure de dragoste. Bogăţia sufletului meu este dată de faptul că am copiii lângă mine, că am numai dragoste din partea lor. Să oferi şi să primeşti dragoste e cel mai frumos lucru pe lume."