Este medaliata cu argint la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 la 400 m garduri. Absenta la toate concursurile majore din 2006 din cauza unor accidentari, a intrat in sezonul competitional 2007 cu dreptul, pregatindu-se pentru CE din martie. Atleta Ionela Tarlea-Manolache implineste maine 31 de ani.

"Vreau sa ma retrag in glorie"

"Nu prea pot sa ma laud cu anul care tocmai se incheie in viata mea din punct de vedere profesional, pentru ca am fost accidentata si nu prea am concurat anul trecut. Iar cat am concurat nu am facut-o la parametrii la care mi-as fi dorit. Din pacate, mai exista si ani din acestia in viata. Trebuie sa stim sa trecem peste. In ceea ce priveste viata personala, sunt foarte bine. Nu pot sa ma plang de nimic. Zilele acestea, in primul rand, fac antrenamente. Ma pregatesc pentru Campionatele Europene care au loc la 2, 3 si 4 martie. Maine, de ziua mea, o sa concurez, pentru ca avem campionatele nationale, deci petrecere nu o sa fac cu siguranta. De obicei, la moment aniversar, familia si prietenii sunt alaturi de mine.

Fac sport din 1989, cum spunem noi sportivii: «Altceva nu stiu sa fac». Asta am facut eu pana la 31 de ani si imi doresc sa mai fac cel putin doi ani de acum incolo. Medalia la Olimpiada din 2004, cu siguranta, este realizarea care mi-a adus cele mai mari satisfactii. Una dintre cele mai mari bucurii pentru mine a fost cand am castigat Mondialele in 1999 la 200 de metri. A fost o surpriza pentru mine, pentru ca nu aceasta este proba mea. Proba mea este 400 de metri si 400 de metri garduri.

Sunt o tipa foarte optimista si nu privesc inapoi. Singurul meu regret este ca am fost prea mult timp accidentata. Am deja trei operatii la activ si asta m-a scos din circuit mult timp. Asta a fost sa fie. Stiu ca nu a depins de mine. Daca as avea posibilitatea sa o iau de la inceput, nu as schimba nimic in viata mea. Tot de atletism m-as apuca. Poate sunt subiectiva, dar este cel mai greu sport. Am avut multe momente in care m-am simtit descurajata, nu neaparat din pricina vreunui esec. Mi s-a intamplat atat la antrenamente, cat si la concursuri.

Am avut multe concursuri, dupa care am spus ca voi renunta si ca imi voi incepe viata de familie. Am avut asemenea momente si la antrenamente, dar a doua zi o luam de la capat. Am ajuns deja la varsta la care trebuie sa ma gandesc la retragere, dar vreau sa ma retrag in glorie. Mi-a dat Dumnezeu harul de a face sport si a fost ceva bun in viata mea. Nu spun ca a fost usor, dar nu a fost nici cel mai greu lucru. Nu vreau sa ma gandesc la ce voi face dupa ce ma voi retrage, pentru ca este foarte greu sa te gandesti la retragere. Nu cred ca as putea sa o iau de la capat ca antrenor, pentru ca este foarte greu sa stai pe margine. Pe plan personal imi doresc foarte mult un copil."