Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"M-am născut într-o familie de oameni ai scenei, şi asta obligă mult", spunea tânăra actriţă. Irina Cojar împlineşte astăzi 29 de ani. La mulţi ani!
Şi în acest an îmi voi petrece ziua de naştere tot pe scenă, dar de data aceasta lucrând la un proiect nou, "Toţi fiii mei", de Arthur Miller în regia domnului Caramitru alături de domnul Victor Rebengiuc, doamna Sanda Toma, Dragoş Stemate, Ana Macovei, Gavril Pătru, Dorin Andone şi Ioan Andrei Ionescu.
Premiera va avea loc undeva la începutul stagiunii viitoare. În acelaşi timp joc şi în spectacolele "Idolul şi Ion anapoda", "Sâmbătă, duminică, luni" şi "Încă-i bine!" de Rodica Popescu Bitănescu, care semnează şi regia. Despre acesta din urmă pot spune că a fost o experienţă extraordinară, deoarece am învăţat textul în două zile şi am intrat în el în câteva repetiţii.
Înainte de a fi actriţă sunt un om ca şi ceilaţi, cu fricile mele, cu nevoie de securitate emoţională, care încearcă să-şi depăşescă propriul sentiment de vid. Sunt o persoană activă care trebuie să facă ceea ce-i place, altfel mă plictisesc. La teatru mă duc întotdeauna cu plăcere. Nu am avut niciodată senzaţia că mă duc la "serviciu". Cred că în viaţă e important să lupţi să faci ceea ce-ţi place.
Debutul meu a fost unul special şi anume în piesa "Idolul şi Ion anapoda", scrisă de străbunicul meu, George Mihail Zamfirescu, şi regizată de bunicul meu, Ion Cojar. Nu ştiu încă ce vrea să spună asta, dar am sentimentul că are o semnificaţie. Poate că mai încolo o să înţeleg. Eu cred că fiecare lucru semnifică ceva, că nimic nu este întâmplător. În orice caz este un text foarte frumos, de o sensibilitate extraordinară.
De la bunica mea am învăţat că cel mai important lucru e să-ţi trăieşti viaţa. Apoi, datorită meseriei am observat mult timp animalele. Pentru ele, cel mai de preţ lucru este viaţa. Ştiaţi că animalele au capacitatea de a se reface mai repede decât oamenii? Supravieţuirea este cea mai importantă şi, înţelegând asta, am devenit un om care se adaptează uşor.
E foarte important să înveţi din propriile experienţe şi din experienţele altora, şi pentru asta nu-ţi trebuie decât puţină atenţie. Apoi am învăţat să nu-mi pară rău de ocazii sau lucruri pe care le-am pierdut. Asta înseamnă că nu trebuia să fie ale mele.
MARILE ÎNTÂLNIRI
În teatru, deşi sunt la început, am avut norocul să lucrez alături de actori mari: Dan Puric, Rodica Popescu Bitănescu, Ileana Stana Ionescu, Costel Constantin, Matei Alexandru şi acum Ion Caramitru şi Victor Rebengiuc. Credeţi-mă că de la aceşti oameni ai o mulţime de lucruri de învăţat!!! Însă prin viaţa mea au trecut o mulţime de oameni care m-au impresionat.
Fiecare om are ceva fascinant. Apoi a fost şi întâlnirea cu familia mea căreia îi datorez tot. Bunicii, mama, tata şi soţul meu. Toţi au lăsat ceva şi încă lasă ceva în sufletul meu şi în gândurile mele. Pentru că, de fapt, cu toţii avem scurte întâlniri pe pământ. Poate cândva ne vom întâlni din nou. Cine ştie? Eu sper să fie aşa!
