“Astăzi e ziua ta...”: Mariana Mihuţ

O actriţă desăvârşită, care întotdeauna a considerat rolurile nişte cadouri. Una din marile doamne ale teatrului şi filmului românesc, Mariana Mihuţ, a împlinit 66 de ani.

A fost o repetiţie foarte specială, pentru că sunt două distribuţii, fiecare rol are câte două interprete. S-a jucat un spectacol cu public, cu prietenii teatrului şi ai spectacolului împreună cu Andrei Şerban, care s-a întors din America pentru premieră. Va fi un spectacol dublu... nu am cum să explic foarte bine în cuvinte, lucrul acesta trebuie văzut.

Mi-a plăcut profesia asta şi cred că este lucrul pe care pot să îl fac cel mai bine. Debutul meu a avut loc acum 44 de ani pe o scenă din Bucureşti, iar de atunci au trecut peste 100 de roluri. Nu ştiu dacă să cred sau nu în destin. Habar nu am!

În privinţa profesiei, lucrurile au mers destul de clar... în sus. Evident că am întâlnit enorm de multe personalităţi, cu care am avut plăcerea de a lucra. Toate astea mi-au influenţat drumul. Tot ceea ce am realizat până acum se datorează şi marilor întâlniri din viaţa mea.

Sunt omul care nu-şi trădează niciodată profesia şi sunt mândră de asta. Însă din cauza profesiei îmi neglijez familia şi-mi pare rău pentru asta. Nu cred că se poate face performanţă fără a plăti preţul vieţii personale. Profesia asta este atât de acaparatoare, încât uneori nu mai ai timp pentru altceva. Sunt momente în care regret că mi-am sacrificat viaţa personală, dar încerc să le strâng de gât!

Nu insist pe ele, pentru că m-ar bufni plânsul. Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot asta aş face. Mi-am propus să fiu o mare actriţă şi încă mai muncesc la asta. Viaţa mea nu este câtuşi de puţin interesantă, este cât se poate de obişnuită, de casnică şi de familială. Viaţa mea nu este interesantă în afara scenei. Pe scenă viaţa e foarte interesantă, am jucat foarte multe personaje. Astfel că o carte despre viaţa mea ar fi o carte despre profesia mea. Nu mi-aş dori să trăiesc într-o altă perioadă de istorie... mi se pare atât de interesantă perioada pe care o traversăm. Poate că mi-ar fi plăcut să trăiesc între cele două războaie mari. Se spune că România era foarte înfloritoare şi oamenii erau mai normali decât în ziua de astăzi. Poate că mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci, dar nu refuz nici perioada aceasta.

Îmi doresc ca spectacolul cu «Regele Lear» să fie un mare succes şi îmi doresc din suflet ca ţara asta să nu treacă din nou prin momentele grele cu care s-a obişnuit, din păcate. Chiar mă gândesc la locul acesta în care ne-am născut şi pe care nu puţini dintre noi îl iubesc cu adevărat. Îi doresc ţării mele să nu mai treacă din nou prin momente de cumpănă. Îi ajunge!”