Este de părere că jazz-ul este o muzică mult mai cuprinzătoare decăt ştiu cei mai mulţi. Marius Popp implineşte măine 72 de ani.
Este de părere că jazz-ul este o muzică mult mai cuprinzătoare decăt ştiu cei mai mulţi. "Intre timp, datorită foarte multor muzicieni talentaţi care au abordat acest gen, a ajuns să devină o muzică universală", spune compozitorul, pianistul şi profesorul de jazz. Marius Popp implineşte măine 72 de ani.
"Căndva, prin toamna lui 1976 căntam cu nişte colegi-prieteni la un restaurant cu specific de muzică jazz. A venit intr-o seară o persoană, s-a aşezat la o masă, a comandat ceva şi la un moment dat s-a intors spre noi şi a spus : «Nu ştiu ce căntaţi aici, nu inţeleg muzica asta, dar imi place». Este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodată. Din păcate, nu sunt deloc elogios cu mine, sunt un perfecţionist. Am un oarecare lirism, dar este un lirism destul de abscons. Am fost foarte incăntat cănd am primit elogii de la nişte persoane cu un anumit grad de rafinament. Imi place să fiu ascultat şi plăcut, dar imi place să fiu considerat un muzician de elită, nu in sensul turnului de fildeş, ci pur şi simplu un muzician de calitate.
Cred că am reuşit să fac un jazz poate cam prea intelectual, prea sofisticat. Vreau să demonstrez că jazz-ul nu este numai o muzică ce conţine mult blues in ea, ci este şi un mod de exprimare foarte cuprinzător, care tinde să se apropie de muzica cultă. N-am fost niciodată partizanul unei publicităţi excesive, dar am fost flatat cănd am fost intervievat sau citat in diverse situaţii, cănd s-a vorbit despre mine. M-a intristat o anumită superficialitate şi dispariţia unor parteneri la care am ţinut, fie că sunt intr-o altă lume, fie că au plecat din ţară.
Sunt mulţumit că am reuşit să fac ce mi-a plăcut, cu toate că am abandonat o profesie superbă pe care o consider cea mai frumoasă dintre profesii. Mă refer la meseria de arhitect. Pentru mine, muzica a fost aspiraţia tinereţii şi a adolescenţei. Din anumite motive, nu am putut să fac Conservatorul şi am absolvit Arhitectura. Sunt foarte norocos, pentru că am avut lăngă mine un om care m-a inţeles, soţia mea, Rodica. Deşi s-a măritat cu un arhitect, a rămas in cele din urmă cu un muzician. Am reuşit să fac o trecere convenabilă de la arhitectură la muzică şi nu pot spune că am regrete. Am lucrat cu viteza a cincea tot timpul şi consider că tot ce am obţinut a fost prin muncă şi prin micul talent pe care mi l-a dat Cel de Sus. Nu sunt un aventurier şi nu imi plac lucrurile neprevăzute. Am avut siguranţa unui post ca muzician şi ii mulţumesc lui Dumnezeu că am avut o sănătate foarte bună pănă la această vărstă. In rest... Sunt căţiva muzicieni cu care mi-ar face o mare plăcere să se ivească ocazia de a cănta. Nu pot să ii numesc, pentru că nu ar fi delicat."
Deviză
"Intotdeauna trebuie să dai mai mult decăt primeşti. Niciodată nu poţi să primeşti căt ai oferit. Cănd faci muzică ăsta este un postulat"
Marius Popp,muzician