Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unii oameni nu pot trai fara muzica pentru ca viata lor este insasi aceasta legatura de chei fermecate, cu care se deschid usile universului sufletesc. Muzica e rugaciunea care se spune singura. Din astfel de aluat a fost plamadit sufletul lui Marius Teicu si poate de aceea este atat de iubit. A absolvit "Liceul de muzica' din Timisoara in 1963, la sectia oboi-pian si "Academia de muzica' din Bucuresti in 1968 la sectia dirijat. Membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania din anul 1974, Marius Teicu si-a incheiat anul acesta cariera de profesor, care aidoma celei de compozitor si interpret, nu a fost deloc una oarecare. Marius Teicu implineste miercuri 67 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'
Cand oamenii te opresc pe strada doar ca sa se convinga de faptul ca esti din carne si oase, la fel ca si ei, inseamna notorietate. Cand muzica ta atinge suflete intr-un mod cu totul si cu totul special, inseamna nemurire. Marius Teicu este un optimist prin definitie. "Anul care a trecut a fost cu bucurii, dar si cu probleme, cu satisfactii si insatisfactii. A fost un an normal, nu s-a intamplat nimic iesit din comun. De fapt, s-a intamplat ceva, nu mai sunt profesor la facultate, am o anumita varsta si asta e. Sunt un pensionar care munceste zilnic si dimineata si dupa-amiaza. Sunt bunic de doua ori, deci am responsabilitati. Am doi nepoti, Casandra, de 2 ani, si un nepot Andrei are 5 ani care imi bucura sufletul. De asemenea, mama mea inca traieste, are 93 de ani, e la Timisoara. Asa ca eu caut cat pot sa am grija de toata lumea. Cat ma mai tin puterile si cat se poate in ziua de astazi. Anii au trecut foarte repede. Eu cu sufletul nu ma simt de 67 de ani cat implinesc acum, dar asta este, buletinul arata clar.
Intotdeauna am incredere ca lucrurile se rezolva, fiind optimist de felul meu, lucru care se vede in majoritatea celor 500 de melodii pe care le-am compus sau in musicalurile mele. Acest optimism ma face sa merg inainte. Intotdeauna am speranta si gandesc pozitiv atat cat se poate, fara sa fiu extremist.
Fiind elev inca din clasa I la scoala de muzica din Timisoara, apoi Liceul de Muzica din Timisoara si apoi la Conservator in Bucuresti, in general mi-am ascultat profesorii cand spuneau urmatorul lucru: «Esti talentat, talentul il ai de la Dumnezeu si de la parintii tau, dar foarte importante sunt munca si seriozitatea». In viata fara de ele nu se poate. Le-am transmis asta si elevilor si studentilor mei, copiilor cu care am de-a face, chiar si nepotilor mei. Este important, pentru ca fara munca, seriozitate, degeaba ai talent. In orice meserie trebuie sa fii punctual, sa-ti tii cuvantul.
Desi suna banal, pentru mine familia si muzica au fost viata mea. Sunt doua lucruri inseparabile. Stalpii mei de sprijin. As fi fericit daca as mai avea 50 de ani, sa muncesc. Am avut modele in viata si in ceea ce priveste componistica, si in ceea ce priveste interpretarea, orchestratia, pianistica, profesoratul. Am cautat sa invat de la fiecare cat mai mult fara sa copiez, sa iau de la fiecare ceea ce credeam ca este important si ceea ce credeam ca mi se potriveste, iar faptul ca dupa atatia ani multi oameni ma iubesc, ma apreciaza, ma opresc pe strada, stau de vorba zilnic, prin magazine, pe unde ma mai invart prin piata, conteaza mult pentru mine, a fost un lucru care m-a tinut in priza'.
Citește pe Antena3.ro
