Astăzi e ziua ta, Medeea Marinescu

Poate cel mai talentat şi mai iubit copil al cinematografiei româneşti, astăzi actriţă apreciată internaţional, nu în ultimul rând mamă şi soţie, Medeea Marinescu împlineşte  39 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Stă în puterea noastră să ne influenţăm într-o direcţie benefică propriul destin artistic”
“Recunosc că de ceva timp îmi place să mă refugiez în poveştile pe care i le citesc sau pe care le ascult împreună cu Luca, fiul meu. Aşa cum îmi place să mă plimb prin parc împreună cu el, să ne dăm în maşinuţe, să desenăm, să ne jucăm de-a Spiderman care o salvează pe prinţesă, să cântăm «Frere Jaques» şi să încerc să găsesc de fiecare dată răspunsul potrivit vârstei lui la acel continuu «de ce?». Sunt o norocoasă că pot face toate astea. Deşi nu e totdeauna simplu, nici uşor, să găseşti măsura exactă cu care-ţi împarţi timpul pentru familie şi cel pentru profesie. Sigur, timpul trece mult mai repede atunci când ai atâtea de trăit, de descoperit, de realizat!

Am avut parte de un an bogat în întâmplări şi întâlniri, plin de speranţe şi de planuri (din care nu toate s-au realizat), intens prin multitudinea de stări şi de gânduri care m-au însoţit în toate aceste aşteptări şi încercări. Am mai gonit din când în când, şi asta nu e un lucru bun, am încercat să comprim timpul nedându-mi răgazul să savurez micile bucurii pe care viaţa mi le oferă. Dar Luca ştie să mă tragă de mânecă de fiecare dată când uit să mă bucur, când uit să fac haz de necaz şi când mă iau prea în serios.

În planul profesiei pot spune că am avut un an cel puţin la fel de încărcat şi «mişcător» ca şi în anii trecuţi. Am bătut ţara în lung şi în lat «înstrăinându-mă în noapte» alături de darnicul meu partener de scenă, Florin Piersic, am simţit iubirea publicului şi generozitatea lui jucând acest text plin de umor şi tristeţe în acelaşi timp, am trăit explozia de râs pe care «Dineu cu proşti» o naşte cu fiecare reprezentaţie în Bucureşti şi-n ţară, am retrăit emoţia de fi pe scenă alături de Radu Beligan în «Egoistul» şi cea de a mă regăsi alături de profesorul meu din institut Florin Zamfirescu în «Hoţii de frumuseţe», am plutit într-o altă lume ce mi-e atât de dragă, cea a muzicii, în spectacolul aniversar Dan Grigore de la Ateneul Român, «Despre muzică şi alte nimicuri».

Am lăsat la urmă însă provocarea, poate cea mai mare, aceea de a «naşte» un proiect independent, pentru care m-am luptat crezând cu tărie în şansa lui de reuşită, «Fă-mi loc!» alături de bunul meu prieten Marius Manole, de o mână de oameni tineri şi entuziaşti, care s-au numit «Asociaţia Inspira» şi o foarte tânără şi talentată scenografă, Mădălina Marinescu (doar întâmplător sora mea). Şi am reuşit, pentru că succesul  acestui spectacol (iertaţi-mi lipsa de modestie) nu numai că mi-a răsplatit truda şi multele nopţi nedormite în toată această aventură a naşterii spectacolului, dar mi-a confirmat ceva în care am crezut mereu: că la un moment dat stă în puterea noastră de a ne influenţa într-o direcţie benefică propriul destin artistic. Am câştigat o experienţă şi încredere că «se poate», i-am descoperit pe cei care-mi sunt prieteni şi pe cei care nu-mi pot fi, am înţeles că orice reuşită îşi are preţul său.

Acum gândul meu zboară spre o vacanţă însorită, undeva «departe de lumea dezlănţuită» alături de cei doi bărbaţi care îmi dau putere şi echilibru, Luca şi George (soţul meu discret şi iubitor), apoi către noi provocări artistice, care să mă cuprindă, să mă surprindă, să mă facă să mă redescopăr.
Nu-mi doresc decât acea stare de normalitate, pe care de multe ori uităm s-o preţuim. Şi sănătate, pentru familie, pentru mine, pentru cei care mă înconjoară cu dragoste şi cu discreţie. Vă îmbrăţişez cu sufletul!”