Cănd era mic visa să fie secundul căpitanului pe un vapor uriaş; adjunct, ca să nu aibă nici o responsabilitate şi să lenevească cu ochii pe mare toată ziua. "Cănd am inceput să joc, dacă n-aş fi devenit actor, aş fi visat să ajung artist. Căt mai mare, inegalabil, ca Beligan ori Jean Gabin", spunea indrăgitul actor. Mihai Fotino implineşte măine 77 de ani.
Cănd era mic visa să fie secundul căpitanului pe un vapor uriaş; adjunct, ca să nu aibă nici o responsabilitate şi să lenevească cu ochii pe mare toată ziua. "Cănd am inceput să joc, dacă n-aş fi devenit actor, aş fi visat să ajung artist. Căt mai mare, inegalabil, ca Beligan ori Jean Gabin", spunea indrăgitul actor. Mihai Fotino implineşte măine 77 de ani.
"Unul dintre spectacolele care mi-au rămas adănc tipărite in suflet este piesa lui Arbuzov «Comedie de modă veche» , in regia lui Mihai Berechet. Este vorba despre o piesă cu două personaje, eu şi Carmen Stănescu, cu care am jucat multe spectacole de succes. Cum am reuşit să fiu in atenţia publicului şi in iubirea spectatorilor atăt de mult timp nici eu nu ştiu. Au trecut anii⦠Oamenii s-au obişnuit cu mine şi au fost alături de mine. Din păcate, ultimii ani m-au lovit. Am fost bolnav şi incă nu mă simt foarte bine. Mă bucur că oamenii mă recunosc, vorbesc cu drag de mine şi asta imi este suficient. Faptul că sunt observat de ei, că incă mă mai ţin minte, incă mă mai iubesc reprezintă cea mai mare bucurie a mea. Teatrul inseamnă totul pentru mine. Toată viaţa mea a fost teatrul. Chiar şi in ultimii ani in care am fost lovit de soartă mă găndeam cu bucurie la meseria asta. Nu am fost niciodată tentat să scriu scenarii sau să regizez. Am fost un actor ascultător. Am fost docil cu regizorii, pentru că mă interesa să văd ce voiau ei de la mine. Am avut de-a face numai cu regizori mari, foarte buni. Modelul meu in viaţa profesională a fost maestrul Radu Beligan. Partenera cu care m-am inţeles cel mai bine pe scenă a fost regretata Coca Ionescu. Am jucat foarte multe piese cu ea. De asemenea, o apreciez foarte mult pe Carmen Stănescu. Dintre actorii cu care m-am inţeles extraordinar vreau să-i amintesc pe Mircea Albulescu şi pe Marin Moraru.
M-am mulţumit intotdeauna cu ce-am avut. Nu mi-am dorit niciodată mai mult ca să nu am deziluzii. Dacă aş avea posibilitatea să dau timpul inapoi şi să o iau de la capăt, aş urma exact acelaşi drum. Iubesc teatrul, şi l-aş face din nou cu la fel de multă dragoste şi dăruire. Mulţumirile mele sunt legate de teatru şi numai lui ii mulţumesc foarte mult. Sunt un om norocos. Faptul că am ajuns aici este datorită norocului. Nu pot să spun că am muncit enorm de mult, pentru că am făcut totul cu plăcere. Atunci cănd te dedici in totalitate meseriei nu oboseşti niciodată. De ziua mea voi fi acasă cu familia şi cu prietenii care mă vor suna să mă felicite. Nu-mi doresc nimic in afară de sănătate. Ii mulţumesc lui Dumnezeu in fiecare zi că imi dăruieşte incă o zi bună pentru viaţa mea, pentru meseria mea."