"Astăzi e ziua ta...": Mugurel Vrăbete

Mugurel Vrăbete, basistul trupei Holograf, împlineşte astăzi 53 de ani.

A avut norocul de a-şi face din hobby meserie, de a trăi din ceea ce îi face plăcere. Mugurel Vrăbete, basistul trupei Holograf, împlineşte astăzi 53 de ani.
"Din păcate, când eram mic, nimeni nu a bănuit înclinaţiile mele muzicale. Mult mai devreme s-a dovedit talentul la desen şi, fiindcă am crescut într-un anturaj dominat de artişti plastici, drumul meu a fost pecetluit. Prima întâlnire cu o chitară a fost abia la 14 ani, iar prima mea chitară acustică mi-am cumpărat-o cu premiul de la un concurs de chimie pentru pionieri. N-am crezut că voi ajunge atât de departe, dar am ştiut în sinea mea, de prima dată când m-am urcat pe scenă mort de emoţii, că asta îmi este scris. Mai departe am avut doar grijă să calc în urmele pe care soarta mi le desena.
Holograf înseamnă cea mai mare parte a vieţii mele. Mare ca importanţă, ca durată, ca intensitate. În momentul în care petreci mai mult de douăzeci de ani făcând muzică împreună cu aceiaşi oameni, oriunde şi în toată lumea, nu mai sunt discuţii, îţi dai seama că ei sunt lângă tine de mai multă vreme decât multe din persoanele legate de tine prin rudenie, alianţă sau filiaţie. Împreună am făcut cele mai bune lucruri de care am avut parte. Mă întreba cineva cum voi fi perceput ca muzician dacă m-aş separa de Holograf. I-am spus că, indiferent ce aş face, pe mine va scrie de-a lungul şi de-a latul Holograf. Toată lumea crede că scena se câştigă prin talent, prin muncă şi, hai, că o mai văzurăm în ultima vreme, cu pile sau lovele. În oarecare măsură e adevărat, mai ales la nivel mărunt, ca pe la noi. Absolut şi universal, ca să faci carieră în orice artă trebuie să ai chemare, har, cum vreţi să-i spuneţi, şi după aia talent. Exemplu, Madonna. Mai trebuie să ai şarm, ambiţie şi noroc. Exemplu, Robbie Williams. Restul sunt amănunte, mai ales talentul şi abilităţile profesionale. Mă scuzaţi, eu nu mă compar cu exemplele de mai sus, dar am învăţat că în orice carieră este absolut necesar să fii în stare să-ţi propui să ajungi de la A la B şi să o şi faci, iar dacă vrei să şi stai pe podium trebuie să fii pregătit să faci un pas înainte când se caută cineva în stare să facă treaba aia. Deja am trăit şi am realizat cu mult  mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată în nopţile de vară, când alături de colegul, vecinul şi mai ales prietenul meu Gabriel Cotabiţă ascultam Top 20 la Europa Liberă şi cântam cu chitarele în parc, visând la ceva ce nici noi nu ştiam. Tocmai de asta sunt convins că mai sunt nişte vise de împlinit, doar că noi nu le ştim, încă... Lui Mugurel Vrăbete îi urez să mai fie în stare să-şi lase viaţa în mâna sorţii, aşa cum bine vedeţi că a făcut-o până acum, cu doar două condiţii. Prima, să aibă acelaşi noroc, şi a doua, să fie sănătos ca să aibă ce lăsa în mâna norocului. Mai departe, lucrurile merg de la sine...