Astăzi e ziua ta... Neagu Udroiu!

"Timpul cald se apropie..." Fost ambasador al României în Finlanda şi Estonia, publicist, scriitor, domnul Neagu Udroiu împlineşte astăzi 69 de ani. La mulţi ani!

"Suntem dezlegaţi, fiinţe umane, să ne bucurăm de toate ce ni se întâmplă în bine. Nu şi de obligaţii. Ziua de naştere reprezintă, în felul ei, chivotul de argint sădit în suflet, spre care ne simţim atraşi în a-i sesiza strălucirea, limpezimile, intensitatea voltaică. Da, este o obligaţie apropierea de acest moment al trăirilor personale, cu religiozitate, evlavie şi puterea de a îi intui şi prelua, cu zâmbetul pe buze, provocările. Calendarul nu ne-o caligrafiază tuturor la fel, şi nici în propria cruciadă sub stele pentru existenţă. Mi-o închipuiam, în copilărie, parfumată de zboruri neostenite de fluturi. (Dar care nu au oprit niciodată în gara noastră mică.)

A scăpat către mine cineva o întrebare cu multe focoase: în caz de..., unde mi-aş fi dorit a mă (mai) naşte, la ce dată şi în ce circumstanţe? Ca joc de societate, chestionarea poate culege răspunsuri policrome. Mă îndoiesc, eu unul, că aş fi în stare să glosez pe un asemenea portativ, cu note definitive, într-o cheie sol de neclintit. Mă împiedică ceva anume a face reduceri la unitate de acest fel: respectul faţă de cei ce mi-au dat viaţă şi mi-au ajutat mersul, dragul de trăiri nepereche care mi-au botezat existenţa, constatarea că fără ce am avut (mult-puţin, bun-rău, dorit-impus, vis-reuşită) nu aş fi ajuns cel care sunt, nu aş fi ajuns unde sunt. Am de multă vreme impresia că ziua de naştere este şi un semn de carte ştiutor în a-şi rezerva funcţii didactice de folos. Nu mă gândesc neapărat la trusoul la îndemâna tuturor («dacă eşti cuminte, de ziua ta vei primi... »). Dintotdeauna m-am considerat într-un fel de competiţie cu mine însumi, şi într-un fel, dator să mă întreb: cu ce vin de această dată la propria-mi aniversare? Cu ce gând nou mă desprind de trăirile ei? Drept care, acum ce constat? Am intrat sub tipar cu o carte («Piloţii de Formula 1») consacrată audiovizualului de la noi şi de aiurea, chemată să evoce momente fundamentale, să prezinte caii pursânge din existenţa sa. Sunt în faza de ultime colaţionări la «Zăpezi de Miazănoapte, vol II, Ambasador în Estonia», gândită firesc în juxtapunere la apariţia de anul trecut - Ambasador în Finlanda. Şi, vorba cuiva, «...visez la Pan pios». Sper să prind momentul în care aş putea trimite în tipografie o lucrare începută de ceva timp - «Condeie, glasuri, chipuri - o istorie a presei române prin personalităţi» (de la Eliade Rădulescu, Asachi şi Bariţiu la protagoniştii - robuşti - ai zilei). Rămân optimist şi mă consider un norocos. Veţi înţelege: data mea sfântă de calendar (nu am două sau mai multe precum alţii) rămâne consecventă cu sine - de când se ştie, anunţă, fără să ostenească şi fără să deranjeze, adevărul cunoscut: cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, timpul cald se apropie..."