Considera ca realizarile care i-au adus cele mai mari satisfactii sunt: ca scrie de 15 ani la Romania literara, ca a reusit sa publice sapte carti si ca este in zona pietei de arta cu criterii academice si cu toate deprinderile de muzeograf. Criticul si istoricul de arta Pavel Susara implineste astazi 54 de ani.

"Am publicat prima carte la 44 de ani"

"Pot sa spun ca sunt multumit de anul care se incheie. Sunt trei directii mari pe care incerc sa le acopar anul acesta. In primul rand vreau sa public o carte, poate chiar doua, care asteapta de vreo doi ani sa fie administrate suficient pentru a putea aparea. In al doilea rand, vreau sa-mi continuu munca de cercetare, de observator al fenomenului artistic si de actor al fenomenului artistic romanesc. In al treilea rand, imi doresc sa duc mai departe ceea ce am inceput cu cativa ani in urma pe piata de arta, adica sa dau fenomenului artistic, asa cum se asaza el pe piata, un plus de vigoare si de profesionalism.

Cea mai mare realizare a mea este, evident, faptul ca am un copil reusit, care traieste pe propriile lui picioare. Din punct de vedere profesional, sunt mai multe componente ale activitatii si ale profesiei care s-au articulat in timp. Regret faptul ca nu am reusit pana acum sa sistematizez tot materialul pe care il am intr-o ampla panorama a artelor plastice romanesti, o lucrare de sinteza care sa puna putin in ordine lectura artei romanesti, tipul de relatie pe care ar trebui sa-l avem cu o lume atat de complicata, de profunda si de vasta cum este arta.

In adolescenta visam sa ajung scriitor. Visul meu s-a realizat destul de tarziu in ceea ce priveste aspectul oficial al chestiunii. Am publicat prima carte la 44 de ani, aproape la varsta lui Arghezi. Ea era scrisa de 20 de ani. Am ajuns scriitor, dar nu am ajuns si in spatiul public cu toate elementele care ma defineau. Visul de acum este sa imi duc proiectele literare pana la capat si sa reusesc sa articulez acea panorama a artelor plastice romanesti in care sa topesc toate observatiile, judecatile legate de ceea ce pot eu pune in relatie cu artele plastice romanesti.

M-am simtit de multe ori descurajat, dar nu neaparat din cauza unor disfunctii proprii. M-am simtit descurajat in momentele istoriei recente ale Romaniei si ale existentei noastre sociale. Am vazut cum se irosesc resurse umane, cum profesionalismul este undeva la periferie, iar toate astea nu sunt piese intr-o retorica demagogica, ci sunt lucruri care ma privesc personal. Daca nu sunt judecate valorile asa cum trebuie, si eu, profesional, am de pierdut.

Imi doresc de la noul an de viata sanatate si noroc. Pe plan profesional imi doresc sa fac un pas inainte cu proiectele pe care le am, vreau sa mai fac expozitii, sa mearga mult mai bine pictura si arta romaneasca in general pe o piata solida, consolidata, chiar si una integrata."