Astăzi e ziua ta..." prof. dr Dan Coliţă

A crescut inconjurat de cărţi şi discuţii medicale, fiind născut intr-o familie de medici după tată. Prof. dr Dan Coliţă, şeful Clinicii de Hematologie şi Transplant Medular din cadrul Institutului Fundeni, işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

A crescut inconjurat de cărţi şi discuţii medicale, fiind născut intr-o familie de medici după tată. Prof. dr Dan Coliţă, şeful Clinicii de Hematologie şi Transplant Medular din cadrul Institutului Fundeni, işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

"Suficienţa… un mare pericol"

"Din anumite puncte de vedere, viaţa mea este relativ monotonă, in sensul că nu fac decăt căteva lucruri importante. O zi obişnuită incepe dimineaţa şi se termină foarte tărziu, seara. Dimineaţa lucrez la spital, şi continuu după-amiaza pănă seara cu documentare şi lectură. Lucrurile s-au complicat din punctul de vedere al volumului de noţiuni care apar tot timpul. Nevoia să fiu tot timpul la curent, să fiu mereu pe «val» mă obligă la acest regim de viaţă. Toate aceste lucruri le fac din plăcere, aşa că nu pot spune că am făcut vreun sacrificiu. Soţia mea imi este colegă la spital, este şi ea cadru didactic şi lucrăm cot la cot. Din punctul acesta de vedere ne inţelegem perfect şi ne şi stimulăm unul pe altul. Sacrificiile nu există, iar forma este continuă.

Un medic trebuie să fie in primul rănd foarte corect cu el ca să poată fi corect şi cu ceilalţi, cu pacienţii in special. Corectitudinea trebuie să fie dublată de onestitate in opinii şi in exprimarea lor. Un medic trebuie să lucreze foarte mult pentru a putea fi util pacienţilor săi. Oamenii işi incredinţează soarta in măinile doctorului, care nu are voie nici să greşească, nici să trişeze. De asemenea, un doctor trebuie să fie spontan şi foarte prompt in a lua nişte decizii profesionale. Incerc să-mi invăţ studenţii toate aceste lucruri. Cea mai mare greşeală pentru un doctor este suficienţa. Niciodată nu ajungi să ştii tot. Cu căt pătrunzi in adăncimea domeniului de lucru, cu atăt realizezi căt de puţin ştii şi căt mai ai de aflat. Intotdeauna in faţă este foarte mult de lucru şi această conştientizare este foarte importantă şi obligă la activitate şi modestie in acelaşi timp. Cea mai mare realizare profesională este realizarea transplantului de celule stem cu regretul că s-a realizat aşa de tărziu. Celelalte realizări se leagă de familie, copiii, nepoţii şi aşa mai departe.

Este foarte greu să spui la apus de carieră ce ai face dacă te-ai intoarce in timp cu 40 de ani. S-a creat o obişnuinţă care te impiedică să găndeşti altfel. Probabil că tot medicină aş fi făcut. Am trăit in casă cu discuţii medicale, cu cărţi medicale. Tatăl meu, verii mei, unchiul meu, bunicul au fost medici.

Ziua de naştere mi-o voi petrece foarte banal: mă voi duce la serviciu, iar seara mă voi intălni cu familia. Imi doresc să pot continua fără oprelişti ceea ce am in plan: de scris căteva lucrări şi de lucrat pentru pacienţi."