Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Crede că opera este privită ca o artă elitistă in toată lumea, insă se fac eforturi pentru a o aduce in răndul tuturor oamenilor şi in zilele noastre. "Opera trebuie să iasă din tiparele strămte ale căntatului", ne-a mărturisit artista. Ruxandra Donose işi sărbătoreşte măine ziua de naştere.
Crede că opera este privită ca o artă elitistă in toată lumea, insă se fac eforturi pentru a o aduce in răndul tuturor oamenilor şi in zilele noastre. "Opera trebuie să iasă din tiparele strămte ale căntatului", ne-a mărturisit artista. Ruxandra Donose işi sărbătoreşte măine ziua de naştere.
"Prin cănt mă implinescâ¦"
"M-am intors acum o săptămănă de la Festivalul de la Glyndebourne unde am stat trei luni şi am căntat 17 spectacole. Acum sunt foarte bucuroasă, pentru că pot să-mi pregătesc copilul cel mare să inceapă şcoala. Ar fi trebuit să mă aflu la Los Angeles in momentul de faţă pentru un proiect foarte interesant al Operei din Los Angeles impreună cu o echipă din Hollywood pentru punerea in scenă a unei opere in primă audiţie, «Musca». Acest proiect s-a amănat pentru anul viitor. Aşa se face că am norocul extraordinar să-mi duc băieţelul la şcoală la inceputul lunii septembrie. Anul acesta am căntat la New York un rol in premieră, un rol foarte greu, un rol care imi impingea limitele, dar care din fericire nu mi le-a depăşit, rolul din opera «Ottelo» de Rossini. M-am bucurat enorm, pentru că am muncit la acest rol mai mult ca la oricare altul in ultima vreme. Succesul a fost foarte mare, dar cel mai mult m-a bucurat faptul că am reuşit să păşesc incă o treaptă faţă de căt ştiam că pot. Am avut privilegiul să cănt anul acesta de mai multe ori opera «Cenuşăreasa». Una este la Festivalul de la Glyndebourne sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowski. A fost o atmosferă deosebită. O altă producţie «Cenuşăreasa» am făcut-o in America, la Philadelphia. A fost şi aici un succes deosebit. Nu in ultimul rănd am căntat «Cenuşăreasa», doar un singur concert, la Opera Romănă din Bucureşti. Dacă e să judec după reacţia publicului romăn a fost un moment de neuitat, pentru că toate audienţele din lume nu fac căt cea de acasă.Aveam 17 ani cănd m-am dus la prima mea lecţie de canto. Cănd am inceput să cănt şi profesoara mea de atunci, Maria Serafimovici, s-a entuziasmat intr-un mod care efectiv m-a surprins şi imediat m-a pus să cănt cu elevele de la canto, pur şi simplu am simţit că se trezeşte in mine un dor extraordinar de a face asta, de a dezvolta această lumină pe care o simţeam in mine. Apoi, s-a dovedit că intr-adevăr trebuia să fac asta. Cred că viaţa este un proces de invăţare şi invăţăm din greşelile noastre, dacă suntem destul de inţelepţi să facem asta. Aşa că, mărturisesc că nu regret nimic fundamental in cariera mea de pănă acum. Imi doresc să fiu capabilă să savurez fiecare zi, să nu mă las mănată de necesităţi iluzorii. Cred că cel mai important lucru este să poţi să savurezi ziua pe care o trăieşti."
