A fost redactor-sef adjunct al revistei Opinia studenteasca. A tradus lucrari de antropologie, economie politica si beletristica. In prezent, este directorul Editurii Polirom. Maine, Silviu Lupescu implineste 54 de ani.

"Nu am timp sa ma gandesc la batranete"

"La moment aniversar fac planuri, scriu dorinte sa vad daca mi se vor indeplini, mai corectez ici-colo ceva in proiectul personal... Cand nu mai visezi, cand nu mai astepti ceva, incepi sa te simti de prisos. Actul de infiintare a Editurii Polirom poarta intamplator aceeasi data cu ziua mea de nastere. Prin urmare, voi fi impreuna cu toti colaboratorii mei, iar seara o voi petrece in familie.

De obicei, noi, romanii, suntem scenaristii apocalipselor. E vremea sa spargem tiparul - eu zic ca anul ce tocmai se incheie in viata mea a fost un an bun. Am crezut in «noul val» al literaturii pe care multi au vrut sa-l puna la colt si s-a dovedit ca am mizat «pe un cal de rasa». Cartea Romaneasca a redevenit un reper editorial. Nu vreau sa vorbesc despre cifrele de afaceri in continua crestere, e un subiect pe care (macar) acum as prefera sa-l uit...

O editura inseamna inovatie permanenta - trebuie sa-ti surprinzi cititorul prin ceva deosebit. Polirom a fost intotdeauna o editura extrem de dinamica. Intr-o lume din ce in ce mai cronofaga, suntem aproape nevoiti sa-l seducem pe cititor, sa-l recastigam mereu, sa-l facem sa redescopere bucuria lecturii.

Realizarea cea mare ramane Editura Polirom, pentru ca este un proiect care s-a dovedit valabil atat cultural, cat si economic. A fost si a ramas o editura cu un spirit deschis, pentru ca nimic nu-mi repugna mai mult decat lipsa dialogului, extremismele de orice tip sau intoleranta. Dincolo de realizari, raman un mare nemultumit fata de mine insumi, exasperandu-i uneori pe unii din jur. Si aceasta mi se trage de la profesorul meu de matematica din liceu, Traian Cohal, care ne repeta mereu ca, daca vrei sa realizezi ceva, trebuie sa-ti propui teluri cu o dificultate dubla. De atunci fug cat pot de ceea ce inseamna multumire de sine. Inevitabil, apar regretele pentru tot ce ti-ai propus si nu ai apucat sa mai faci. Destin inseamna de cele mai multe ori ca te afli in fata a doua drumuri si trebuie sa alegi. Depinde doar de tine pe care il urmezi. Unde ar fi dus celalalt nu vei mai afla niciodata.

Mi-as dori sa calatoresc. Mi-as dori sa mai pot citi o carte ingenuu, fara ochiul profesional de editor, sa o citesc pur si simplu... Din fericire, nu am timp sa ma gandesc la batranete. As vrea sa am ceva din vitalitatea acelei mari pianiste care a fost Rosalyna Tureck si care, la 70 de ani, inregistra una dintre cele mai frumoase Variatiuni Goldberg pe care am auzit-o vreodata."