Astăzi e ziua ta... Stelian Olariu

Este una dintre valoroasele personalităţi muzicale care şi-au dedicat întreaga viaţă artistică artei corale. Dirijorul corului Operei Naţionale Bucureşti, maestrul Stelian Olariu, împlineşte astăzi 80 de ani.

“Cred că pasiunea mea pentru arta muzicii se trage şi din talentul pe care îl aveam noi toţi în familie. Ne plăcea să cântăm, tatăl meu era dirijor de cor. Cântam foarte mult împreună cu părinţii, în familie. De aceea, încă din anii premergători şcolii primare, am început vioara. Am lucrat la vioară timp de 12 ani. După ce am terminat anii de liceu m-am prezentat la dorinţa părinţilor la examen la medicină, pentru că aşa era moda. Bineînţeles că nu am reuşit, spre marea mea bucurie şi a profesorului meu care mi-a fost mentor din anul întâi şi până în al douăsprezecelea şi apoi mi-a fost profesor la Conservatorul din Timişoara. Mă refer la muzicologul şi marele folclorist Nicolae Ursu. După desfiinţarea Conservatorului din Timişoara, profesorii mei m-au îndrumat să merg la Conservatorul din Bucureşti. Am fost numit să fac pe asistentul la Corul Radio, dar nu s-a putut din cauza dosarului care nu a corespuns. Apoi am fost invitat la Palatul Copiilor pentru a înfiinţa un Cor de Copii. Acest lucru s-a întâmplat, am făcut un cor foarte bun acolo. 12 ani am lucrat cu acest cor în Filarmonica George Enescu, am făcut un repertoriu deosebit, am făcut concerte corale la Ateneu, prin ţară şi prin străinătate. În cele din urmă, am ajuns la Operă lângă un minunat om care a fost antecesorul meu, maestrul Gheorghe Kulibin, un muzician de ţinută. 47 de ani am tot lucrat şi am tot făcut cor de operă, realizând peste 145 de premiere şi reluări. Tot ceea ce am făcut a fost foarte apreciat pe parcursul timpului pentru că în cei 47 de ani am trecut şi eu prin timp şi bineînţeles prin viaţa culturală a ţării. Am făcut totul cu onoare şi am fost foarte apreciat. Mulţumesc lui Dumnezeu că am în mine această dragoste pentru muncă şi încă sănătatea mă ajută.

Păstrez în amintire succesele mele care au fost făcute cu repertoriul wagnerian. În turnee la fel, succesul mare de la Paris, din 1963, la Opera din Berlin. «Oedip»

mi-a adus mari satisfacţii. Nu l-am făcut eu, l-am preluat de la maestrul Kulibin, dar sigur că toate generaţiile care au urmat cu mine au învăţat acest Oedip. Şi sunt vreo 4 generaţii de care m-am ocupat. Au fost nişte evenimente superbe pe care le-a trăit Opera. Atât timp cât există oameni rafinaţi care vor să asculte muzică rafinată, făcută de muzicieni rafinaţi, această muzică va exista, dar rafinaţii nu vor ajunge rafinaţi dacă nu au o educaţie în acest sens. Educaţia muzicală de astăzi este într-o decădere totală. S-au pierdut foarte mulţi dintre cei care aveau apetit şi dragoste pentru muzica bună. Instituţiile noastre de artă se zbat pentru acest gen de muzică.”