Lucrează la un nou album şi speră să fie gata până-n toamnă, când se împlinesc 25 de ani de la debutul său în muzica folk, pe scena Cenaclului Flacăra. Interpreta Tatiana Stepa împlineşte mâine 44 de ani.

"Publicul îmi dă energie"

"Cel mai frumos cadou de ziua mea este să fiu împreună cu oamenii dragi, să fiu liniştită, să mai pot cânta şi să mai pot munci. Să pot să le fac părinţilor mei mai uşor acest calvar numit bătrâneţe şi să mă mai bucur de statornicia şi de iubirea cu care mă înconjoară cei din sufletul meu. Cu ajutorul prietenilor, al doctorilor, al familiei şi, cu siguranţă, al lui Dumnezeu, am mai trecut peste un an. Un an în egală măsură greu, dar şi frumos, cu bune şi cu rele, cu multe spectacole, dar şi cu multe zile grele. Familia şi prietenii au fost umerii pe care m-am sprijinit când nu mai puteam, doctorii au fost cei care s-au împotrivit cu succes bolii mele, iar Dumnezeu m-a întărit şi m-au ajutat să văd şi lumea frumoasă, cea pentru care merită să trăieşti. Greu, pentru că am fost nevoită să plec din locuinţa în care stăteam, casa fiind retrocedată proprietarilor şi pentru că, în afară de lupta proprie cu viaţa, am dus-o şi pe cea a mamei mele. Din fericire, am putut să depăşesc aceste greutăţi. Frumos, pentru că am cântat mult, au ieşit din mâinile mele trei cărţi ale familiei Ileana şi Romulus Vulpescu, lucrez la un nou album...

Dacă mai pun la socoteală afecţiunea şi generozitatea publicului, cel care-mi dă energia şi bucuria de care am atâta nevoie, pot să mă consider un om norocos şi pot să spun că dacă ar fi să fac un bilanţ, cu toate că nu-mi plac bilanţurile, probabil că anul care a trecut poate fi socotit un an bun. Aşa că de ziua mea voi fi împreună cu cei care m-au ajutat să prind şi această vârstă: cu prietenii mei, cu băiatul meu şi, dacă se nimereşte să am tratament, şi cu doctorii care mă-ngrijesc. În rest, deşi nu mă pot preface că nu le văd, încerc să stau cât mai departe şi să nu mă afecteze prea mult batjocura, mizeriile şi dezastrele care fac şi ele parte, asta e, din viaţa noastră.

Slavă Domnului că mai există primăveri superbe, că pomii mai înfloresc şi copiii se mai joacă, slavă Domnului că mai există muzica şi poezia! Într-un roman despre viaţa mea le-aş cuprinde pe toate cele bune, ca şi pe cele rele şi le-aş pune sub semnul etern şi ireversibil al iubirii, în toate formele ei: de părinţi, de ţară, de copii, de muzică, de prieteni, iubire fără de care n-aş fi ceea ce sunt şi nu cred că, dacă aş putea, aş schimba ceva în viaţa mea. Că nu ştiu cum ar ieşi. Cu toate bunele şi cu toate relele, vorbind despre bilanţuri, cred că viaţa mi-a fost şi este una împlinită şi frumoasă. Câtă o mai fi, sper să fie aşijderi..."