x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Vintilă Mihăilescu

0
22 Mai 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Vintilă Mihăilescu


Este doctor in psihologie si profesor la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA). In perioada 2005-2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman, iar in 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Vintila Mihailescu implineste astazi 61 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'

"Bunicul meu avea o vorba: <In viata important nu e sa faci ce-ti place, ci sa-ti placa ce faci>. Mama mea avea alta vorba, cu care incheia toate gafele mele: Tatal meu n-avea nici o vorba, el voia doar ca totul sa fie rational. Cu aceasta ordine de prioritati inconstiente, am fost un hedonist bine temperat toata viata, am invatat sa ma bucur si de gafe sau esecuri si am aflat, fara sa caut prea mult, daca nu o ordine rationala, cum isi dorea tatal meu, cel putin un rost in toata viata mea (inca nu stiu care, dar stiu ca e acolo, undeva). In consecinta, privind in urma fara manie, nu vad nici lucruri pentru care sa ma felicit, nici motive pentru care sa ma supar, nici mari <impliniri>, dar nici mari frustrari. Asta e, life is life ! Si asa am ajuns la alta vorba a bunicului meu: doar prostii se plictisesc. Recunosc insa ca m-a ajutat si soarta, care nu m-a pus niciodata in situatia de a testa cu adevarat limitele acestui optimism...

Am invatat astfel ceva din psihologie, desi nu se preda mare lucru, am descoperit antropologia cand am fost dat afara de la geriatrie, am jubilat facand teren in sate pierdute din Romania atunci cand nu am mai avut voie sa parasesc tara pentru ca aveam un frate , am scris mii de pagini si proiecte fanteziste cand n-am avut voie sa ma inscriu la doctorat si am redescoperit intimitatea opaitului atunci cind se stingea lumina in orasele comuniste. Dupa 1990, am luat-o de la capat, dar nu de la zero. La prima iesire in Franta, dupa o conferinta pe care am tinut-o acolo, am auzit pe cineva in spatele meu soptind unui coleg: saracii, in ce hal i-a adus comunismul! Am inteles atunci ca (aproape) nimic din ceea ce facusem nu avea trecere pe piata reala a cunoasterii. Experienta cautarii ramanea insa – si era fundamentala.

Mi-am adus aminte de mama si am invatat ceva si din asta. Era prea tarziu ca sa devin un adevarat specialist, dar nu e niciodata prea tarziu ca sa mai inveti ceva si sa te bucuri de acel ceva. Imi vine sa rad de fiecare data cand sunt prezentat acum ca . Vreo zece, cincisprezece ani erau doar vreo doi, trei antropologi in toata Romania, asa ca era imposibil sa nu fii unul dintre cei mai buni din tara. Atunci era adevarat, acum nu prea mai e: azi o vedem si nu e... Iar daca e sa fiu lucid, trebuie spus ca aceasta reputatie publica mi se trage in primul rand de la faptul ca am fost cinci ani directorul Muzeului Taranului Roman, unde am incercat sa introduc antropologia si am esuat. Am facut alte lucruri bune, despre care se vorbeste mult mai putin, dar acolo cu antropologia chiar am dat-o in bara. Si exact cu aceasta faima publica de antropolog m-am ales. Ca sa vezi, unde dai si unde crapa!...

Atunci, in vremea comunismului, am fost considerat patriot pentru ca pur si simplu nu-mi trecea prin cap sa parasesc tara; acum, sunt suspect de pentru unii care nu accepta faptul ca nu-mi blestem ratarea comunista si nu ma revendic din ea. De fapt, viata e mereu in alta parte, vorba lui Kundera, dar daca stii sa o cauti, s-ar putea sa o gasesti...

Doua lucruri m-au ajutat in aceasta privinta. Unul a fost antropologia, care te invata sa descoperi viata in cele mai umile expresii ale sale si sa fii astfel tu insuti mereu in-viata. Acest sens existential al antropologiei am incercat sa-l transmit totdeauna studentilor, si nu (doar) (unii au inteles si au devenit mei, chiar daca nu o stiu si probabil n-ar accepta asa ceva). Celalalt a fost sotia mea: cand ai parte de Iubire, practic nu mai ai cum sa ai frustrari adevarate!

Cat despre varsta, ce sa spun? Dupa 60 de ani unele dintre aceste placeri ale vietii incep sa te paraseasca. Solutia este insa simpla: inventezi altele!'

Citeşte mai multe despre:   astăzi e ziua ta...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de