Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi chirurgi români, profesor doctor Mircea Beuran, şeful Clinicii de Chirurgie Generală a Spitalului de Urgenţă Floreasca, preşedintele Societăţii Române de Chirurgie filiala Bucureşti şi al Societăţii de Urgenţă şi Traumatologie din Bucureşti, împlineşte astăzi 60 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“Nu cred că cineva va putea să îngenuncheze poporul român. Suntem inteligenţi, greul şi răul ne vor uni”
“Destinul nu este legat de noroc, este mai degrabă legat de ce alegi să faci în viaţă. Nu l-am aşteptat şi nu am căutat să realizez ceva în viaţa mea. Îmi vin în minte două cugetări despre noroc, una a lui Cilibi Moise: «Patru lucruri sunt scumpe în lume: mintea, banii, sănătatea şi norocul; dar la ce folos că ele nu se găsesc de vânzare», şi cea a lui M. Regnier: «Fiecare îşi făureşte singur norocul». Dacă în cei 60 de ani am realizat că norocul şi talentul şi-au dat mâna în viaţa şi meseria mea, aş răspunde cu mâna pe inimă aşa: «Talentul este darul lui Dumnezeu pentru mine, iar ce am făcut este darul meu pentru Dumnezeu» şi numai El este în măsură să aprecieze acest lucru şi poate şi Leo Buscaglia care a conturat acest aforism.
Prin meseria mea, mereu mi-a plăcut să fac bolnavii fericiţi..., dar nu am reuşit întotdeauna, din păcate. Am căutat alături de actul medical să le ofer un mic zâmbet sau să le mângâi inima cu o vorbă bună. Recunosc cu toată sinceritatea că toate lucrurile care fac parte din durere, pe mine m-au călit şi m-au format ca un om puternic. Când eşti aproape de cel care nu va mai fi, realizezi ce ai primit de la Dumnezeu şi spui... ce miracol este viaţa.
De câte ori mai străbaţi o decadă din şirul anilor dăruiţi, te întorci cu mintea în trecut, şi năzdrăveniile copilăriei îşi fac mereu loc în fruntea amintirilor. Revăd mereu drumul de acasă spre grădiniţă şi şcoală. Iernile frumoase de la poalele Parângului. Zâmbetul cald al primului învăţător şi mâna lui ce ne controla primele litere şi cifre. Expediţiile pe Jiu şi în munţi unde vuietul izvorât din orchestra naturii îmi flutura pletele şi gândurile viitorului. De ce nu şi zilele de licean la Tg. Jiu, unde mai rătăceam printre operele marelui Brâncuşi. Studenţia sub aureola marilor noştri profesori: V. Rangea, I. Moraru, L. Gherasim, I. Brucknov, I. Şuteu, D. Alecsandrescu, O. Troianescu şi mulţi, mulţi alţii care au conturat printr-un permanent cult al respectului faţă de profesie şi dragostea faţă de om viitorul meu profesional.
Astăzi, am adunat 6 decade. Drumul în urmă este lung şi reliefurile frumoase ale primei tinereţi ne-au dus spre marile canioane – greu de străbătut.
România este ţara pe care o iubesc şi care va rămâne veşnică în inima şi sufletul meu. Astăzi este în mare suferinţă, românii sunt împărţiţi, dezorientaţi, pribegi, bolnavi, asupriţi... pentru unii speranţa a murit, pentru alţii... nu cred că cineva va putea să îngenuncheze acest popor. Suntem inteligenţi, greul şi răul este ceea ce ne va uni şi din cenuşa păsării phoenix se va ridica un port-drapel. Nu se poate mai rău.
De ziua mea îmi doresc, alături de sănătate, să pot să ajut în continuare bolnavii mei, să cresc chirurgi adevăraţi şi să nu las speranţele să îmbătrânească. Îmi doresc la fel de mult să fiu lângă cele trei nepoate cât mai mult. Şi pentru că părinţii mei mai trăiesc, îi îmbrăţişez şi le amintesc că talentul ce mi l-au dat nu este un privilegiu ci o gravă răspundere ce trebuie purtată cu demnitate.”
Citește pe Antena3.ro
