Azi e ziua ta, Angela Similea

“Cred în relaţia VIE a artistului cu publicul său! Atâta timp cât ea există, arta nu moare”

Marea sa nebunie a fost să urce pe scenă

S-a impus pe scena muzicală românească prin vocea sa, prezenţa deosebită, delicateţe, frumuseţe, profesionalism. Fiecare apariţie a sa este un adevărat regal de eleganţă şi stil. La mulţi ani, Angela Similea, pentru cei 68 de ani pe care îi împlineşte astăzi!

A fost norocul distribuit ca personaj principal în viaţa ei? “Depinde de ceea ce consideri că este «norocul». La urma urmei, acesta tot de la Îngeri vine… Dar nu ştiu ce pondere ar trebui să aibă «ingredientele», pentru a alcătui aluatul ideal. În ceea ce mă priveşte, am mai declarat că mă consider un om ocrotit de Dumnezeu”, povesteşte artista.

Nimic nu este un miracol sau totul este un miracol? “Dacă ar fi atât de simplu şi am fi împărţiţi astfel, cred că aceste «tabere» ar fi ajuns la un acord de pace, undeva, cândva, de-a lungul existenţei noastre pe Terra. Am fi ajuns să trăim în armonie, fredonând «La Vie en Rose…». Viaţa poţi să o trăieşti, după cum alegi, pentru că întotdeauna ţi se oferă alternativă. Gândiţi-vă la cel mai banal exemplu: da sau nu… În timp, culegi roadele. Pentru mine, viaţa este şansa repetitivă la perfecţionare spirituală, pe care Dumnezeu a dăruit-o oamenilor iar Iubirea este singura cale, prin care trăim Miracolul!”

Despre nebuniile inspirate ale vieţii... “Nu ştiu. Am spus mai devreme că viaţa e o şansă, o oportunitate pe care o fructifici sau nu, în fiecare secundă. Ocazia pierdută de timpul care trece, nu mai revine, nu? Dar, la fiecare etapă a vieţii, în funcţie de structura noastră, a fiecăruia, avem porniri diferite şi către nebunii inspirate. Fiind din totdeauna o timidă, nu pot să mă laud la acest capitol. Dacă doriţi, marea nebunie a mea a fost să urc pe scenă.”

Copilul Angela Similea... “Copilul a fost Angela, fără să se conştientizeze Angela Similea.

Dar mă întorc la prima întrebare. «Sămânţa cântului» era sădită, dar nu am avut un grădinar cunoscător la acea vreme. Aşa că «planta» a cunoscut lumina zilei, printre zulufii blonzi, câmpiile de maci şi firele de praf de Bărăgan. De aceea, mică fiind, Angela cânta, căţărată în copaci, florilor, frunzelor, vântului, cerului şi câmpului…, tuturor celor cu care ea vibra. Nu primea aplauze, dar era fericită! Era singură şi … nu era! Îi era de ajuns!”

În ce mai crede Angela Similea în această lume? “Angela Similea crede în relaţia VIE a artistului cu publicul său! Atâta timp cât ea există, arta nu moare.”

La acest început de an de viaţă, “îmi doresc să fiu sănătoasă, la minte, la trup şi la spirit, bucurându-mă de acelaşi lucru pentru familie, prieteni şi pentru publicul meu drag.”