Despre iubirea faţă de artă

Arta este iubire şi ea implică neapărat comunicare. Arta ne dă posibilitatea de a comunica şi cu cei care au fost înaintea noastră, şi cu cei contemporani nouă, şi cu cei ce vor veni, arta e singura capabilă să iasă învingătoare din bătălia cu timpul, să transforme totul în prezent. Arta rămîne învingătoare în bătălia cu timpul fiindcă nu-şi propune de fapt să ducă o asemenea bătălie. Timpul se războieşte cu ridurile femeilor, nu cu arta. Eternitatea artei nu este o confuzie mistică şi nici măcar o încercare de a o izola de problemele contemporaneităţii. Nu există nici o contradicţie între contemporaneitatea şi eternitatea artei. Eternitatea este o problemă de intensitate, şi nu de timp. Cu toţii îl simţim mai aproape de noi pe Eminescu decît pe nu ştiu care poet superficial din acelaşi leat cu noi. Adevărul este etern... Nu există erori eterne. Eu iubesc arta fiindcă ea aminteşte cu tragică perseverenţă de nobleţea şi eternitatea omului. Dacă omul ar fi o simplă aglomerare de date biologice, el nu ar avea nevoie de poezia lui Eminescu şi muzica lui Bach, s-ar descurca foarte bine şi fără ele. Dar omul este suprema creaţie a naturii. Dragostea pentru artă este dragostea faţă de esenţa noastră durabilă... Arta fiind iubire este în acelaşi timp şi o creaţie comună. Îţi trebuie talent să scrii o poezie, dar îţi trebuie talent şi să asculţi o poezie.

• Teodor Mazilu

Citește pe Antena3.ro

Cum arată și ce este Pando, cel mai mare organism viu din lume: Crește încontinuu de zeci de mii de ani și ocupă 40 de hectare de teren