Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Familia regală engleză este cea mai democrată casă domnitoare. Obiceiurile, privilegiile, eticheta, caritatea sunt doar câteva dintre însuşirile care alcătuiesc familia pe cât de regală pe atât de umană.
Realitatea Ilustrată, 9 februarie, 1933
Familia regală engleză este cea mai democrată casă domnitoare. Obiceiurile, privilegiile, eticheta, caritatea sunt doar câteva dintre însuşirile care alcătuiesc familia pe cât de regală pe atât de umană.
“Pentru Casa Regală din Windsor ca şi pentru restul lumii, timpul trece repede… Sunt zece ani de când Principesa Mary s’a căsătorit cu Vicontele Lasscelles, astăzi Earl of Harewood, şi nouă ani s’au scurs de când clopotele Catedralei Westminster au răsunat în cinstea Ducelui de York şi a miresei sale, Lady Elizabeth Bowes Lyon.
Regele George al V-lea se află însă acum înaintea unui fapt nemaipomenit în familiile regale. Are cinci copii în viaţă şi toţi, afară de unul, au trecut de 30 de ani. Cu toate acestea, numai doi sunt căsătoriţi.
S-a sperat, în ciuda evenimentelor, că Prinţul de Wales, care se apropie acum de 40 de ani, ar putea găsi în verişoara sa, tânăra prinţesă Ingrid a Suediei, o mult căutată regină, cu care să împartă monarhicele-i perspective. Prinţul însă continuă să se simtă mulţumit cu privilegiul de a lua parte la nunţi ca cel mai drăguţ cavaler de onoare şi cel care manifestă dorinţa de a se pune în lumina unui pretendent acceptabil, e fratele său cel mai tânăr, George.
Citește pe Antena3.ro
Sub regina Victoria, familia regală a Angliei era ceeace se numia în mod ireverenţios o «uniune internaţională de breaslă». Astăzi, această familie e pur britanică. Şi dacă sora regelui George domneşte în Norvegia, iar vara sa a fost regină în Spania, s’a scurs mai bine de jumătate de secol de când un prinţ sau o prinţesă străină n’a mai intrat în domesticile intimităţi dela Balmoral şi Buckingham Palace.
Deschizându-şi porţile înaintea unei prinţese suedeze, Casa din Windsor se întoarce la o veche tradiţie: un prinţ englez nu făcea niciodată o partidă, fără ca aceasta să aibă la bază considerente de ordin diplomatic. Chiar dacă acum nu se mai dau răsboaie de şapte ani pentru succesiunile spaniole, această căsătorie în perspectivă n’ar fi tocmai lipsită de interes, întrucât ar stabili o nouă legătură între Imperiul Britanic şi ţările scandinave.
Dacă această familie regală e tot atât de umană pe cât e de regală, faptul se datoreşte în special unei femei căreia cu greu i s’au recunoscut meritele. Regina Maria este fiica Mariei Adelaida, Ducesă de Teck, care, printr-o îndelungată activitate consacrată binelui public, devenise pe vremea Reginei Victoria cea mai simpatizată figură dela curtea engleză. Actuala regină a Albionului a moştenit spiritul practic şi afectuos al mamei sale. Mulţi o acuză de conservatorism şi e adevărat că ţine la respectarea anumitor obligaţiuni de bună-cuviinţă şi eleganţă mondenă, dar există asupra copilăriei sale o anecdotă care o plasează printre moderni. Întrebată de ce fuge atât de repede prin grădină, copila răspunse: «Ca să fug de etichetă». Eticheta a fost întotdeauna pentru ea «pilula de chinină», răul necesar ce trebue redus la minimum posibil.
Până la această regină exista la curţi obiceiul universal de a se imprima vlăstarelor născute în purpură pecetea regalităţii. Ca mamă a patru băieţi şi a unei singure fete, regina Maria a ştiut să-şi impună voinţa şi n’a permis nimănui să se amestece în viaţa normală a familiei sale. A ţinut ca fiii săi, deşi prinţi, să fie băieţi ca toţi băieţii; ca fiica sa, deşi prinţesă, să fie o fată între alte fete.
Această familie regală regenerează, reconstituită pe baze umane, depinzând pentru prima dată de valori pur umane şi considerând pompa, privilegiile şi naşterea ca pe nişte factori subordonaţi normalului, marchează un nou şi mare eveniment în străvechile-i anale.”
