Este ziua 138 a anului
Au mai ramas 227 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Fiecare om poarta
cate un ravas
in spate"
- nu e om fara cusur.
|
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Sfantul Mucenic Petru era din Lampsac. Domnul cetatii evridinilor l-a obligat pe Sfantul Petru sa jertfeasca idolilor. Acesta nu a vrut sa se supuna si a marturisit pe Hristos. Sfantul a fost torturat si in timpul chinurilor si-a dat duhul. Dionisie si Hristina, sfinti sarbatoriti tot astazi, au fost luati sub ocrotirea ostasilor Pavel si Andrei. La inceput, ostasii au placut-o pe Sfanta Hristina, care era fecioara frumoasa si au dorit-o. Ea le-a vorbit si astfel, in loc sa fie obligata, ei si-au schimbat gandul datorita invataturilor ei si au inceput sa creada in Hristos. Pavel, Andrei si Dionisie au fost ucisi si ingropati de multimea pietrelor aruncate asupra lor; iar Sfantei Hristina, aruncandu-se peste ei, i s-a taiat capul.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume |
NASCUTI LA 18 mai
|
|
MOMENT ISTORIC
|
La data de 18 mai 1388 a avut loc sfintirea bisericii celei mari a Manastirii Cozia, judetul Valcea, importanta ctitorie a lui Mircea cel Batran. De plan triconic, cu o elaborata decoratie a fatadelor, Cozia, a carei zidire a inceput in primavara anului 1387, va fi principalul model al arhitecturii religioase din Tara Romaneasca vreme de patru secole. Catapeteasma originara din lemn a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei. In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Postexistenta este viata dupa moarte a sufletului in lumea de dincolo. Expresia populara "a sosi vremea" pentru ceva este ceea ce trebuie sa se intample cu necesitate intr-un anumit moment, inclusiv moartea. Tacit, oamenii se supun la moara de macinat timpul. Paradoxul face ca, in natura, moartea sa fie generatoare de viata. In cazul in care ceea ce este viu pe Terra ar deveni nemuritor si s-ar mentine tendinta nelimitata de inmultire a vietuitoarelor, aceasta s-ar transforma, dupa consumarea rapida a resurselor generate de moartea vietuitoarelor, o planeta pustie. Din fericire, postexistenta sau lumea de dincolo este primitoare si infinit de incapatoare. Sunt nefiresti numai evenimente care vin inainte sau dupa timpul sorocit mortii tinerilor necasatoriti, "nenuntiti", depasirea varstei optime la casatoria "fetelor batrane" sau "statute", a "feciorilor batrani" sau "tomnatici". Pentru refacerea echilibrului si repararea erorilor sociale sau naturale, oamenii au recurs la rit si mit, raspunzand la nefiresc prin nefiresc. Un individ poate decide intre a se casatori sau nu, dar niciodata intre a muri sau a nu muri vreodata. Fireste, trecerea dintr-o forma de a fi, in alta forma de a fi, din stapanirea legilor vietii, sub stapanirea legilor mortii, a inspaimantat oamenii tuturor timpurilor. Pentru propria lor liniste, ei au gasit o explicatie optimista, moartea nu este o disparitie definitiva, ci o plecare in postexistenta. In satul traditional se credea ca, la moarte, omul isi schimba si domiciliul precum fata la casatorie.
(Profesor Ion Ghinoiu)
|