Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca şi cum nu i-ar fi ruşine că pe teritoriul ei se mai găsesc încă puşcării, Olanda a lăsat să se scrie prea puţin despre temniţele ei. Temniţele acestea sunt însă printre cele mai interesante din lume, cu atât mai interesante cu cât în Olanda nici un asasin, fie el cât de fioros, nu este executat niciodată.
Un asasin olandez - exemplar foarte rar pe pământul unde înfloresc zambilele - este izolat pentru oamenii vii, care este închisoarea din Leenwarden. Închisoarea din Leenwarden reprezintă culmea asprimei într'un regim penitenciar în care condamnaţii sunt siliţi să poarte o mască de pânză, ca să nu se recunoască mai târziu, în libertate, şi să se ruşineze...
La Leenwarden, din clipa în care condamnatul aude închizându-se în urma lui poarta închisorii, se poate socoti mort. Ştiinţa penitenciară discută de o sută de ani asupra celor mai potrivite metode spre a lipsi pe un om de libertate. Olandezii au găsit că faptele preţuiesc mai mult decât discuţiile. Deţinuţii sunt alimentaţi fără economie, sunt trataţi omeneşte, dar nu au voie decât să se plimbe un sfert de oră pe zi şi în acest timp cerul se reduce pentru ei la un metru pătrat, întocmai capacul coşciugului lor în care sunt zidiţi de vii.
Nimic nu e mai îngrozitor decât defilarea întemniţaţilor cu măşti albe, uniforma leproşilor din Evul Mediu. Prin cei doi ochi din masca de pânză străluceşte ca jăratecul tot ce a mai rămas dintr-un om. După 10 sau 15 ani de izolare, condamnaţii la teminiţă pe viaţă, sunt puşi la un loc. 10 ani de tăcere au tocit în ei orice sentiment omenesc. Nu mai sunt decât automate cu chip de om, automate calme care fac impresia că au uitat totul.
De aceea, vizitarea acestor condamnaţi este interzisă. Orice vizită le face rău: îndată ce văd o figură cu care nu sunt obişnuiţi, îşi amintesc de odată viaţa, viaţa de dincolo de zidurile mormântului lor, cu tot ce au reuşit să stârpească din sufletul lor...
Citește pe Antena3.ro
