Harul creatiei artistice este o mostenire fara nume. Spre deosebire de alte mosteniri, ea trebuie risipita fara socoteala: operele de arta trebuie sa devina apanajul intregii omeniri inca de la aparitie.
De Panait IstratiHarul creatiei artistice este o mostenire fara nume. Spre deosebire de alte mosteniri, ea trebuie risipita fara socoteala: operele de arta trebuie sa devina apanajul intregii omeniri inca de la aparitie. In felul acesta, fiecare om poate fi cunoscut, isi poate implini liber destinul, inlaturand din calea sa cel mai revoltator dintre obstacole: exploatarea omului de catre om. Daca o arta devine si ea un mijloc de exploatare ori daca, la randul ei, nu este decat o reclama sforaitoare, merita sa adoarma spiritele, atunci aceasta arta este litera moarta. (...) Boxerii sunt liberi sa boxeze, filfizonii sa se parfumeze, poetii sa se considere zei, preotii sa ingane pe nas slujbe de inmormantare. Dar fiecare dintre ei sa stie ca in primul rand trebuie extras fierul si carbunele; fiecare dintre ei sa-si aduca aminte ca inaintea oricaror elucubratii poetice, inaintea iubirii, licitate sau nelicitate, inainte de aderarea la un crez sau altul, organismul nostru are nevoie de paine. Numai respectand aceasta lege elementara a naturii vom putea ajunge la "stiinta de a trai si de a face cat mai putin rau si cat mai mult bine"...
Citește pe Antena3.ro