Totdeauna mi-a fost teamă de oamenii refulaţi, care inmagazinează dorinţe, pofte, planuri, ambiţii, incapabili şi să le inţeleagă, incapabili şi să le dea curs.
Totdeauna mi-a fost teamă de oamenii refulaţi, care inmagazinează dorinţe, pofte, planuri, ambiţii, incapabili şi să le inţeleagă, incapabili şi să le dea curs. De aici sumbra violenţă pe care o radiază un individ refulat, sentimentul că te poţi aştepta la orice. Freud avea multă dreptate cănd vedea in refulare sursa multor nenorociri. Un pahar spart la o beţie nu e decăt o crimă nedusă pănă la capăt. Refulaţii au dat intotdeauna un număr impresionant de asasini, tirani şi nebuni. Refularea se asociază adeseori cu grandomania; dorinţele de multă vreme adunate, de multă vreme neimplinite se preschimbă uşor
intr-un complex de superioritate. Din punctul meu de vedere, complexele de inferioritate sau de superioritate au aceeaşi mamă, diferite sunt doar formele de manifestare. Timiditatea se naşte, uneori, din incapacitatea de a intra in relaţii normale cu lumea şi din convingerea că totul trebuie rezolvat prin violenţă⦠Un om obişnuit să rezolve totul cu ajutorul violenţei va fi intotdeauna timid in faţa unei relaţii care nu cere violenţa - atunci el nu se mai descurcă.Â