Povestea Calendarului Roman: numele lunilor anului

Asa cum am vazut, calendarul 'romanilor cei vechi' avea zece luni: Martius, Aprilis, Maius, Iunius, Quintilis, Sextilis, September, October, No­vem­ber si December. Pri­ma luna a anului il prea­ma­rea pe Marte, zeul raz­bo­iului, primavaratecul aprilie isi lega numele de 'cultul Venerii, in multe identificata cu Flora, care deschide campul cu florile'(At.M. Marienescu), luna mai ii era inchinata zeitei italice a pamantului, Maia, iar iunie, Iu­no­nei, zeita protectoare a casniciei, a caminului si a femeilor maritate, regina a zeilor si a oamenilor.

Celelalte luni se nu­meau a cincea, a sasea, a saptea, a opta s.a.m.d., aceste denumiri pastrandu-se pana in zilele noastre. Noua impartire a timpului instituita de regele Numa Pompilius, care a introdus inca doua luni la sfarsit de an (ianuarie si februarie), marind numarul acestora la 12, dar mai ales reforma calendarului adusa de imparatul Iuliu Cezar, care – prin­tre altele – a stabilit inceputul de an la 1 ianuarie, au generat neconcordanta dintre denumirea lunilor si locul acestora in calendar. De aceea, luna a noua din calendarul nostru (care initial era luna a saptea) se numeste septembrie, luna a zecea (a opta din vechime) – octombrie, a unsprezecea – noiembrie si a doisprezecea – decembrie, 'decem' in latina insemnand zece. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu lunile a cincea (Quintilis) si a sasea (Sextilis).

'In epoca cultului imparatilor s-au facut schimbari in numiri, pentru ca unora li s-au inchinat luni in­tregi, ca si unor zeitati' (At.M. Marienescu). Astfel, luna Quintilis devine iulie, in onoarea marelui Iulius Caesar, iar Sextilis preia numele imparatului Octavianus Augustus, intru vesnica sa glorie... Si lucrurile nu pareau sa se opreasca aici... 'Sub Tiberiu au venit lingusitorii ca September sa se numeasca Tiberiu si October, Liviu, dar nu s-a primit. Sub Nerone, lunile aprilie, mai si iunie un timp lung s-au numit Neroiniu, Claudiu si Germa­nicu. Sub Domitian, September s-a numit Germanicu, iar October, Domitian. Lui Antoniu Piu i s-a ofe­rit ca September si October sa se numeasca Antoninianu si Fausti­nianu, insa nu a primit, dar Comodu si-a pus una dupa numele sau si tutu­ror lunilor a dat numiri noi. Sub Tacit, luna September a capatat numele Tacit.' (Atanasie Marian Marienescu – Cultul pagan si crestin. Sarbatorile si datinile romane vechi)

Din fericire am ramas doar cu doi imparati romani in calendar, si asa stravechile divinitati romane au putut ajunge odata cu denumirile lunilor pana la noi. Ianuarie, luna intarziata a calendarului, sta sub semnul lui Ianus, zeul cu doua fete: una indreptata spre anul care a trecut, iar cealalta spre anul ce vine. Zeu ambivalent al riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie, Ianus este unul dintre cei mai vechi zei ai Romei antice, considerat protector al acestui oras. Simbolul trecerii (de la trecut la viitor, de la o stare veche la una noua, de la un univers la altul), Ianus este vazut drept un zeu al portilor si al pragurilor, el insusi fiind 'poarta anului'.

Reprezentat cu doua fete spate in spate, zeul supravegheaza atat intrarile, cat si iesirile, poate privi atat in interior, cat si in exterior, fiind intruchiparea vigilentei sau poate chiar 'a unui imperialism fara limite' (Jean Chevalier si Alain Gheerbrant). Tot el era considerat zeul care transmite cunostinte din domeniul agriculturii, paznic al inceputului si al sfarsitului, al samantei si al recoltei, detinand un loc de frunte in cultul cetatii.