Publicistica - 1914-1918: Eroii

O aroma de trecut si melancolie. O toamna deodata cenusie. Clipele se urmeaza ca foile si orele cad ca niste carti vechi din raftul putred al timpului, fara zgomot: volume de scrum.

de Tudor Arghezi
O aroma de trecut si melancolie. O toamna deodata cenusie. Clipele se urmeaza ca foile si orele cad ca niste carti vechi din raftul putred al timpului, fara zgomot: volume de scrum. Se rasfoiesc marile registre de pergament ale veacurilor de pana azi, la care se adaoga insemnarile de sange si huma sleita ale zilelor de fata. Razboaie de ploaie, ostire de ploaie, morti si raniti pe ploaie.

Lucrurile toate au inceput sa traiasca fara umbra, fara relief, fara culoare: douazeci de milioane de soldati, inchisi de pretutindeni in bumbacul murdar al toamnei intunecate. Agonia lipsita de soare si namiezi, agonia muta si obscura. Gloriei ii trebuieste lumina; vitejia fara azur, nici stele, e saraca. Cand arunci lancea, cand te pleci pe grumazul cailor, cand chemi sangele sa sara din varful armei taioase si din carnea pieptului strapuns - atunci trebuie sa se vada albimea calului, desenul luptatorului calare, scanteia otelului argintie, carminul sangelui tanar pus in slujba steagului batut de vant, si acum batut de ploaie.

Ostasul care se pulta, ca si artistul care si-a sfarsit tabloul in fata marii, are constiinta ca este contemplat de sus, urmarit cu interes din fundul cerurilor vibratoare. Daca se goleste natura si se invesmanta cu intuneric, el lasa capul pe piept, cautand in pamant, in umezeala, in noroi. Ostile trec intristate. Ele vor cuceri laurii istoriei si lauda patriei, cautandu-le in gunoiul toamnei ca niste cersetori de nemurire.