Publicistică: Despre acceptarea realităţii

"Una din problemele fundamentale ale existenţei noastre este, cred eu, acceptarea realităţii... Prima noastră revoltă este îndreptată, orb şi încrîncenat, împotriva realităţii...

"Una din problemele fundamentale ale existenţei noastre este, cred eu, acceptarea realităţii... Prima noastră revoltă este îndreptată, orb şi încrîncenat, împotriva realităţii... Ce poate fi mai ridicol decît revolta împotriva realităţii? Cu toate astea, tocmai realitatea implacabilă ni se pare nedreaptă şi lipsită de logică... Îmi amintesc că mulţi ani din viaţă i-am istovit în această neghioabă revoltă. M-am revoltat prima dată împotriva morţii. Cum e posibil, îmi spuneam eu, să existe moartea? Pe urmă am admis moartea în general, dar m-am revoltat împotriva morţii mele... Cum e posibil ca eu să mor? Mi se părea cu desăvîrşire lipsit de logică şi raţiune ca o fiinţă deosebită, cum mă socoteam eu pe vremea aceea, să piară la un moment dat. Moartea exista – dar eu nu voiam s-o accept. M-am revoltat apoi împotriva sexualităţii. Cum e posibil ca omul să fie supus la perfida încercare a plăcerii? Cum e posibil ca plăcerea unui om să depindă de plăcerea altui om? Această stare de dependenţă mi se părea umilitoare... După ce am admis moartea în general şi moartea mea în particular, m-am revoltat împotriva bolii. Am urît boala mai mult decît moartea. Bine, zic eu, moartea ca moartea. Să admitem că moartea e inevitabilă, că fără ea viaţa nu ar exista. Dar ce rost are boala? Ce misiune sacră au de îndeplinit durerile de dinţi?"


"E limpede că multe din dramele noastre se nasc din refuzul nostru de a accepta realitatea aşa cum este ea... Noi refuzăm orice realitate, nu numai realităţi cumplite, ca boala sau moartea. Cineva îmi mărturisea că de cîte ori trebuia să recunoască un lucru exact – chiar şi cît e ceasul, chiar şi ce mărunţiş mai are în buzunar – îl apuca frica. Şi atunci mintea refuza să admită că ceasul e şapte fără un sfert sau că în buzunar nu mai sînt decît zece lei... Desigur, nu era nici o dramă cumplită nici în faptul că ceasul arăta şapte fără un sfert, nici în faptul că în buzunar nu se găseau mai mult de zece lei..."
Teodor Mazilu, "Ipocrizia disperării, Editura Albatros, Bucureşti 2002"

• Teodor Mazilu