Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
&
I.L. Caragiale
... – Coniţă! Uite, Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!... Astâmpără-te, că te arzi!
– Ionel!, strigă iar madam Popescu; Ionel! Vin’ la mama!
– Sări, coniţă! Varsă spirtul!
S-aprinde!
– Ionel!, strigă iar mama şi se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe uşe, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută...
– Nu ţi-am spus să nu te mai aproprii de maşină când face cafea, că dacă te – aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?
– Dar – întrerup eu – pentru cine aţi poruncit cafea, madam Popescu?
– Pentru dumneata.
– Da de ce vă mai supăraţi?
– Da ce supărare!
Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maioraşul, îl scuipă, să nu-l deoache, şi-l lasă jos. El a pus sabia pe canapea... Pe jos stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o trâmbiţă şi o tobă. Atâr-nă toba de gât, suie pe un superb cal, pune trâmbiţa la gură şi, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână şi să sufle-n trâmbiţă...
– Ionel! Ionel!! Ionel !!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri! Iar eu, profitând de un moment când trâmbiţa şi toba tac, adaog:
– Şi pe urmă, d-ta eşti roşior, în cavalerie.
– Maior!, strigă mândrul militar...
"... Maiorul descalică, scoate de după gât toba, pe care o trânteşte cât colo; asemenea şi trâmbiţa. Apoi începe să comande: – Înainte! Marş! Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce-ntâlneşte în cale. În momentul acesta, jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând dulceaţă şi cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o clipă, ca şi cum ar vrea să se reculeagă fiind surpins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, şi maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un ţipăt de desperare."
(I.L. Caragiale, "Opere" Editura de Stat pentru Literatură şi Artă)
