Ritualuri de purificare şi fertilizare la intrarea în Postul Mare

Duminica a fost Lasata Secului de dulcele Craciunului, zi de post negru pentru fetele care vor sa se marite, zi de veselie pentru copiii din sudul tarii, unde inca se mai practica un joc numit "Baterea alvitei", si zi de impacare pentru oamenii Baraganului, care isi viziteaza neamurile spre a le cere iertare daca au gresit peste an, asa cum cere obiceiul "Iertaciunilor". Tot in sud, in ultima duminica dinaintea postului are loc "Urlalia", adica aprinderea focului ritualic in scop purificator si vegherea lui, intr-un scenariu asemanator "strigarii peste sat". In Transilvania si Banat obiceiul poarta numele de "Alimori", in Tara Motilor de "Hodaite" si este consacrat focului viu, substitut al Soarelui pe pamant. Rugurile aprinse pe dealuri si rotile de foc impinse la vale sunt insotite de strigaturi satirice, de petreceri excesive cu muzica, joc, mancare si bautura din belsug, pentru a nu le duce dorul in timpul postului. Este un priveghi ritual inchinat anotimpului a carui moarte este iminenta, o incinerare simbolica a iernii prin arderea crengilor si frunzelor uscate, explozie de lumina si veselie. Prin dans, solul este batut in scop fertilizator, spre a elibera caldura, noul anotimp, plantele si insectele ce vor cuprinde cerul si pamantul. Prin "strigarile peste sat", faptele rele – odata rostite – sunt iertate, iar cei care le-au facut pot intra in post cu sufletul curat. In jurul focurilor inaltate spre cer, proiectii simbolice ale Soarelui, strigand din rasputeri "Ali-morii, Ali-morii", oamenii traiesc cu intensitate timpul festiv, purificand spatiul de spiritele rele, demoniace. Ei stiu foarte bine ce fac, pentru ca "Alimori" vine din latinescul "Ad Lemures" ("catre mortii strigoi") sau de la "Lemuria" (sarbatoarea strigoilor la romani), iar protectia intr-un timp incert, de trecere la un alt anotimp, este obligatorie.

Spolocania a fost numele zilei de luni si a stat sub semnul purificarii, al spalarii ritualice a tuturor urmelor ce ar pu­tea spurca prima zi a Postului cel Mare. I se mai spune si Lunea Curata, a Vaselor, a Pasarilor sau a Forfecarilor (o­mi­zilor) si este tinuta pentru protectia recolei. E una din­tre zilele care "scurteaza postul", deoarece se conti­nua be­tiile si petrecerile de duminica, desfaflurate acum sub pa­tronajul femeilor. Nevestele se aduna intr-o casa, sau pur si simplu la carciuma din sat, unde petrec cu mare ve­­selie si multa bautura, spunand ca-si "spala" gura si sto­ma­­cul, ca sa poata intra "curatite" in post. Barbatii se dis­trea­za si ei cum pot, se mascheaza in Cuci si implinesc, de ce­le mai multe ori in gluma, fara sa stie ce fac, un stravechi ce­­remonial de fertilizare (la intrarea in primavara) si de pu­­rificare (la intrarea in cel mai important post de peste an).

Astazi este Martea Incuiata, Martea Vaselor, a Ciori­lor, a Furnicilor sau a Trasnetului. Si pentru ca in asta seara incepe un nou interval de zile festive cunoscut sub numele de Saptamana Cailor lui Santoader, i se mai spune si Martea Santoaderului. Este o zi pusa sub semnul celor mai severe interdictii. Cine spala, tese, coase ori impleteste va fi trasnit cand va purta acel obiect, iar pamantul lucrat azi va fi batut de grindina. "Prima marti din Postul Mare nu-i slobod sa se moaie haine nicidecum. Dar o vara de-a mea nu s-a putut rabda si o muiat haine. Si cum le-o gatat de muiat, s-o pomenit cu un mos venit din padure. Era batran si cu barba mare, alba. Si cum s-o apropiat de ea, i-o zis: – No, da ce-ai facut, tu, fata? Vara mea i-o raspuns: – Da ce sa fac? Iaca am muiat haine si astazi, ca este o zi ca celelalte. Atunci mosu’ i-o zis suparat: – No, scoate-le hapt amu-n fundu’ gradinii. Si nici n-o apucat bine a le duce acolo, ca le-a si traznit pa tate, huc, de le-o facut tandari. Si nimic n-o mai ramas din ele".
din colectia Maria si Pamfil Biltiu