Intr-unul din numerele sale pe iulie, Realitatea Ilustrata divulga unele "secrete" ale ziaristilor, pe un ton alert.

ILUSTRATIUNEA ROMANA, 1930. "Miss Romania in locuinta sa, citind Ilustratiunea Romana"

Intr-unul din numerele sale pe iulie, Realitatea Ilustrata divulga unele "secrete" ale ziaristilor, pe un ton alert. A

rticolul este foarte interesant, cu atat mai mult cu cat demonstreaza ca, din 1933 si pana acum nu s-a schimbat mare lucru.

"Gazetarii spun minciuni! Acest compliment, putin magulitor, il auzim adesea la adresa presei. E meritat sau nu complimentul? La un congres international, directorul unui mare ziar austriac a facut urmatoarea spirituala declaratie, caracteristica pentru faimosul humor vienez: «Prefer stirea nascocita pentru urmatoarele trei motive:

Intai, pentru ca o am numai eu. Al doilea, pentru ca e interesanta. Al treilea, pentru ca ziarul meu are prilejul sa intereseze de doua ori pe cititori: o data dand stirea falsa si a doua oara dezmintind-o». Oricat de nostima ar fi gluma ziaristului austriac, totusi fapt cert e ca presa romaneasca - cea streina la fel - face uriase sfortari cheltuind multa energie si multi bani, spre a informa publicul exact, complet si repede.

PRIN CANALE. Stim ca la ziarele Dimineata si Adevarul - la care am onoarea sa colaborez - principiul conducator, cuvantul de ordine este acesta: «E destul de senzationala realitatea. Cautati, de-a o reda cat mai complet». (…) Lasand celor de peste granita rolul de a ne aprecia si de a ne judeca pe noi, ziaristii romani, vom demasca, in acest articol cateva trucuri si mistificari din presa straina.

Asta primavara, subsemnatul, patrunzand prin canale bucurestene, am scris cateva articole in Dimineata si Realitatea Ilustrata, dandu-mi osteneala sa redau cu cat mai multa exactitate, cele vazute acolo. Intre altele, am scris si despre cei doi nenorociti someri, cari, in timpul grevei de la CFR, cautand o noapte intreaga prin malul de pe fundul canalelor, unul a gasit sapte lei iar altul vre-o doua zeci si trei de lei. Am mai aratat cum acum vreo doi ani, unul a avut norocul sa gaseasca un ceas de aur!

Alte bijuterii nu s-au mai gasit, dupa cum e lesne de inteles, caci bucurestenii nu au obiceiul sa-si arunce lucrurile de pret in canal.

Revista Zeit im Bild a gasit, probabil, prea putine senzationale relatarile noastre, dar apreciind ca subiectul ar fi intersant - daca nu ne inselam, n-a mai patruns pana acum, - nici un ziarist prin labirintul canalelor - revista ilustrata vieneza publica o serie de fotografii, cu un comentar senzational, aratand cum somerii pescuesc cu un fel de sita bijuteriile din canale si cum e destul sa ai o simpla lopata, ca o data cu malul sa scoti si bratari, inele, cercei, ciasornice, si alte obiecte pretioase, ce zac pe fundul canalelor vieneze!

SOMERUL. Zeit und Bild mai publica o fotografie a somerului, care se prezinta a doua zi dimineata in fata ghiseului unui bijutier. Acesta cantareste diferitele bijuterii, aduse de canalagiu, care la randu-i primeste bancnotele oferite de negustor. Ar urma ca poti deveni bogat, daca te faci canalagiu. E inutil sa mai adaugam ca toate aceste fotografii sunt trucate. Revista vieneza s-a grabit sa publice si o fotografie a someu-rului, - intrand in canal… cu o lampa de carbid! Daca ar fi asteptat putin, ar fi putut citi articolul din Realitatea Ilustrata. (…)Noi am descris o explozie simpla, fara daramaturi, fiind ucisi la Bucuresti, numai doi insi, ceea ce - poate - e prea putin senzational dupa parerea celor de la ZuB (...)."

"E ciudata descrierea pe care si-o permite sa o faca d. George Hill despre orasul Iasi in timpul razboiului: in capitala Moldovei se ridica in fiecare zi cadavre de pe trotuare, spune d-sa; lumea muria de foame pe strazi, in fiecare zi! Cei mai cu dare de mana mancau carne de cal, singura mancare ce se gasia la Iasi. (...) D. Hill nu stie nici macar ce fel de vite injuga taranii romani la carele lor si n’are idee ca romanul - fie din traditie, fie din superstitie, sau prejudecata - nu mananca nici o data carne de cal si ca prefera sa consume varza, fasole sau mamaliga goala. Caii morti ii mananca la noi doar cainii. (...) Presa romana este in privinta fanteziei mult inferioara presei straine." (Realitatea Ilustrata, nr. din 20 iulie 1933)

Presa interbelica romaneasca

Intre cele doua razboaie, presa romaneasca incepe sa adere la principiile ziarului modern: pret de coperta scazut, tiraj mare si finantare din reclama. Apar marii directori de gazete, ca Pamfil Seicaru sau Stelian Ionescu, in persoana carora succesul social si charisma de indrumatori editoriali s-au intalnit uneori cu acuzatii de coruptie. Polemica intelectuala continua mai ales prin exponentii de dreapta: Eliade, Cioran, Noica. Geo Bogza si F. Brunea-Fox duc gazetaria pe teren, unde realizeaza reportaje faimoase. Nu este de neglijat, din aceeasi perioada, personalitatea lui Pastorel (Alexandru Osvald) Teodoreanu, publicist care a dovedit ca poti rani mortal prin cuvinte, relaxat si cu detasare.