Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Crestin ortodocsii il praznuiesc la 17 ianuarie pe Sfantul Antonie cel Mare, intemeietor al vietii calugaresti alaturi de Sfantul Pahomie cel Mare. Viata lui a fost scrisa la scurta vreme dupa trecerea la cele vesnice de catre ucenicul sau, Sf. Atanasie cel Mare, arhiepiscop de Alexandria, de la care aflam ca parintele Antonie s-a nascut in anul 251 in localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc, intr-o familie crestina instarita, unde a invatat buna randuiala intru dreapta credinta. Avea 20 de ani cand a ramas orfan de ambii parinti, in grija lui ramanand atat gospodaria, cat si sora mai mica.
Cum deseori isi punea intrebari despre calea pe care trebuie sa o urmeze in viata, intr-una din zile, dupa ce a ascultat cuvantul Sfintei Evanghelii in care Mantuitorul spune: 'Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi' (Matei 19, 21), a considerat ca acest indemn ii era adresat direct. Si-a impartit averea saracilor, a dat-o pe sora lui in grija unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate. In vremea aceea nu existau schituri si manastiri, iar cei care alegeau viata ascetica, in post, rugaciune si feciorie nu plecau din sat, ci isi construiau mici colibe la marginea lor. O vreme, Sfantul Antonie a vietuit intr-o astfel de coliba sub ascultarea unui alt ascet din zona insa, dupa un timp, a lasat bordeiul si s-a stabilit intr-un mormant idolesc abandonat ducand o viata de purificare interioara, cu post sever, rugaciune si teribile lupte cu demonii.
Nazuind spre o izolare totala, pe cand avea 35 de ani s-a stabilit intr-o fortareata parasita la marginea desertului, intr-un loc numit Pispir, pe malul drept al Nilului, unde a petrecut 20 de ani de viata anahoretica. 'Priveghea atat de mult, ca de multe ori petrecea toata noaptea fara sa doarma si aceasta facand-o nu o data, ci de multe ori, se minunau toti de el. Manca o singura data pe zi dupa apusul Soarelui. Dar se intampla sa manance si numai o data la doua zile, iar de multe ori la patru. Iar mancarea lui era paine si sare; si bautura, numai apa. Pentru dormit se indestula cu o rogojina. Dar de cele mai multe ori se intindea pe pamant', a scris ucenicul si biograful sau, Sfantul Atanasie cel Mare.
In anul 310 a plecat intr-o calatorie la Alexandria, pentru a imbarbata martirii crestini prigoniti de stapanirea romana in timpul persecutiei lui Maximin. Desi nu era carturar, a fost invatatorul si dascalul multor carturari ai vremii, printre care s-a numarat si Sfantul Atanasie, fiind 'ca o albina inteleapta', dupa cum l-a numit ucenicul sau.
Doi ani mai tarziu s-a afundat mai mult in desert, pe muntele Qalzam, nu departe de malul Marii Rosii, unde se gaseste azi manastirea care-i poarta numele unde a trait pana la moartea sa, petrecuta in anul 356, neparasind locul decat pentru a-si vizita ucenicii sau pentru a face o a doua calatorie la Alexandria, spre a-l sustine pe Sf. Atanasie, greu persecutat de factiunea pro-ariana.
Inainte de trecerea la Domnul, Sfantul Antonie a lasat ucenicilor un testament, rugandu-i sa-l ingroape intr-un loc pe care sa nu-l descopere nimeni. Ruga i-a fost ascultata, ucenicii pastrand taina locului in care a fost inhumat. Totusi, in timpul lucrarilor de restaurare a manastirii Sfantului Antonie din Egipt, cercetatorii au ajuns la concluzia ca mormantul s-ar afla sub sfanta masa a bisericii centrale a manastirii, insa, din respect fata de testament, locul a ramas pecetluit, asa cum Sfantul si-a dorit: '(...) voi ingropati trupul meu (...) nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la Invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul'.
Citește pe Antena3.ro
