Pe lăngă corturi, copiii ţipă şi larma caracteristică corturilor ţigăneşti se intinde departe pănă la marginea dealului de unde privesc "groapa fără nume".
Pe lăngă corturi, copiii ţipă şi larma caracteristică corturilor ţigăneşti se intinde departe pănă la marginea dealului de unde privesc "groapa fără nume". Un grup de ţigani - bărbaţi şi femei, imi fac semne disperate să cobor in groapă la ei, in timp ce un bătrăn ferecă pe Terente, căinele păzitor al sălaşului, in curele groase ca pe un animal turbat. După ce salut din inălţimea groapei grupul de ţigani care mă privesc din depărtare, cobor. Grupul de femei se desprinde din fundul pălniei şi, insoţite de un ţigan tănăr şi pletos ca un făt-frumos de bronz patinat, imi iese in intămpinare. (Ilustraţiunea Romănă, 29 august 1929)