Actriţe de-o zi, piţipoance de-o viaţă

Le vezi în toată splendoarea lor în zi­a­re­le de scandal şi în revistele glossy, po­ves­tind cu aer intelectual cum îşi beau cafeaua dimineaţa şi declarând suma exactă de bani pe care o au zilnic în portofel.

Sunt, desigur, vedetele zilelor noastre, divele în rochii fake de designer, care, oricât s-ar strădui, tot ca nişte ţaţe reuşesc să arate. Dar să trecem peste această scurtă analiză a vieţilor lor cu "aromă" franţuzească de brânză Brie (un sortiment de "brânză mucegăită") şi să ne concentrăm asupra activităţilor co­ti­diene care le aduc în lumina - atât de râvnită - a reflectoarelor.

Una dintre ac­ti­vi­tăţile pe care le preferă mai nou este in­terpretarea unor roluri în diverse producţii de televiziune sau cinema, semn că nu le-au fost suficiente momentele de "ac­torie" din propriile videoclipuri în care făceau playback sau le nemulţu­meş­te faptul că nu apar mai mult pe sticlă, pentru că sunt conştiente că prezenţa şi mai ales influenţa lor fac bine poporului...

Ar fi absolut inutilă încerca­rea de a explica diferen­ţa dintre un actor (fie că acum evoluează şi în telenovele) şi un neica nimeni care se crede actor şi încearcă să dea lecţii de modestie prin presă. Toate piţipoancele au învăţat, atunci când sunt întrebate ce părere au despre colegii lor de platou, actori cu experienţă, să răspundă că sunt un izvor de înţelepciune şi cunoaştere pentru ele. Un exemplu viu. Păcat că în clipa în care spun asta li se citeşte ignoranţa pe faţă. Sau ăla era doar un rol?!


LECŢIE DE ACTORIE
La sfârşitul lui aprilie anul trecut, mă aflam la Bulandra, la o piesă de teatru susţinută de absolvenţii UNATC - "A douăsprezecea noapte" de Shakespeare (care, în ciuda a ceea ce ar crede o "pitzi", nu e numele unei băuturi din fructe pe bază de lapte de la Mc Donald's).

În fine... ideea e că la un moment dat, spre finalul spectacolului, sala a început să se cutremure. De-adevăratelea. Mai ţineţi minte cutremurul din primăvara anului trecut? Ei, la ăla mă refer.

Şi, după cum era de aşteptat, unii au părăsit sala, în timp ce alţii, uşor in­con­şti­enţi, dar foarte entuziaşti, au aşteptat să se termine spectacolul. Actorii, toţi foarte tineri, fuseseră chemaţi în culise şi probabil că şi-ar fi dorit şi ei să sune acasă sau se uitau pe tavan după grinzi, dar în apla­u­zele publicului s-au întors pe scenă şi au reluat spectacolul, jucând la fel de bine ca la început, de parcă nimic nu se în­tâm­pla­se. După o asemenea experienţă sau după ce te bucuri uitându-te la Luminiţa Gheorghiu sau îl vezi pe Vlad Ivanov jucând în filme, îţi dai seama ce greşeală face presa de un anumit tip care îi numeşte actori pe toţi anonimii şi pe toţi wannabe-şii, cum zic americanii (în traducere liberă "cei care vor să fie").


WANNABES
Nicoleta Luciu
De când cei de la Mediapro au distri­buit-o în toate telenovelele pe care le produc, Nicoleta Luciu se crede (şi ea) o mare vedetă. Există şi acum publicaţii care in­sis­tă să o aibă goală pe copertă, deşi ima­gi­nea cu Luciu dezbrăcată e fumată de când lumea, dar, ce e şi mai rău, se pune accentul pe ideea că ar fi un star. Să fim serioşi, distanţa dintre Nicoleta Luciu şi statutul de star - de vedetă în adevăratul sens al cuvântului - e lungă ca de aici la Hollywood, unde s-a născut conceptul cu pricina, oricât de talentată s-ar crede ea la alergatul cu sânii în vânt pe stadioane, dansatul din buric sau mimatul condiţiei de mironosiţă absolută, îmbrăcată în haine de epocă. Şi mă întreb dacă oare cei care o numesc acum star nu-şi mai amintesc de tentativele ei eşuate de a cânta ("sport extrem" pe care insistă în continuare să-l practice) sau de mo­men­te­le de mare anvergură când era asistenta lui Teo Tran­da­fir şi cu greu reuşea să lege două vorbe?


Gina Pistol
De la Luciu la Pistol. Gina Pistol. Nimeni nu ştie ce face Gina Pistol. E frumuşică şi simpatică, dar cu ce se ocupă ea, cum se întreţine sunt mistere pe care nici Sherlock Holmes nu le-ar putea rezolva. În schimb ştim că e mân­dră să fie "iepuraş Playboy", că se tot împacă şi se tot ceartă cu iubitu-său, un afacerist pe nume Nicola, şi că în 2006 a fost şi ea "actriţă" de sezon, după ce a apărut, jumate îmbrăcată, jumate dez­bră­cată (ca-n poveste), în câteva secvenţe din filmul "Margo", regizat de Nuţu Căr­mă­zan. Puţine replici, fund în prim-plan, fără sutien şi-a isprăvit cu rolul.


Monica Columbeanu
Da, "Moni" e peste tot şi pretutindeni. Ne-a lăsat să o vedem în lenjerie in­ti­mă, ne-a dat lecţii despre cum se poate purta o geantă pe post de pălărie şi, mai presus de toate, ne-a arătat că "în dra­gos­te şi în război totul e posibil", fie că e vor­ba des­pre Irinel, fie despre diverşi şoferi-stripperi-manechini. Şi pentru ca tabloul să fie complet, vara trecută umblau zvo­nuri că i s-ar fi propus să joace într-un film, "Prinţesa războinică", unde, evident, trebuia să interpreteze rolul unei... prin­ţe­se. Dar vara a trecut, la fel şi toamna şi nu s-a mai auzit nimic despre proiect. Să fie criza de vină? Dacă da, cred că e pri­mul efect benefic pe care-l aduce Ro­mâ­ni­ei, pentru că aşa nu vom mai fi nevoiţi să o suportăm pe Monica şi pe marele ecran!

---

O pitzi, pitzi, pitzi
Şi acum să ne îndreptăm atenţia către o domnişoară cu farmecul unei găini de curte, pe numele ei Ana-Maria Ferenţ sau Ferentz, dracu' ştie cum o prefera să i se spună, să nu jignim fata. Deci, cu puţin timp înainte de Sărbători, această distinsă domnişoară se afla în platou la Cristi Brancu.

Smăcuită, decoltată, sclipicioasă, tot ce vrei, se certa ca la uşa cortului cu o ziaristă de la Libertatea, care cică dăduse nu ştiu ce ştire falsă despre ea. Tot ce e posibil. Dar cum prostu' nu e prost destul până nu e şi fudul, Ana-Maria, pe lângă precizările de rigoare, a ţinut să menţioneze (de vreo 10 ori) că ea a jucat, domne, în filmul lui Radu Mihăileanu, în "Le Concert" (sincer mă mir că a nimerit titlul în franceză) şi că de ce presa nu e interesată de acest lucru? Domnişoara Ferentz face pe lezata după ce ea însăşi a căutat cu orice preţ să fie prezentă în presa de scandal, cu toate amantlâcurile de rigoare.

Naşpa, fato! Ah, şi colac peste pupăză, în aceeaşi emisiune se compară cu Monica Belluci. Zice: "Io, care am jucat în filmul lui Radu Mihăileanu, regizor pentru care Monica Belluci stă la coadă să lucreze cu el"... Mă întreb dacă Radu Mihăileanu îşi regretă alegerea sau râde de ignoranţa ei, pentru că nu i-a spus nimeni, săraca, de ce a luat-o de fapt în film şi singurul ei neuron probabil dormea la vizionare şi era prea subtil şi străpuns de singurătate să se "prindă" încă din timpul filmărilor. Domnul Mihăileanu în absolut minunatul său film, care merită toate laudele, a luat-o pe piţipoancă pentru că avea nevoie de una ca ea, de o ţaţă, care să cânte la o nuntă de mafioţi ruşi. Nu vă imaginaţi că i-a pus diamante la gât şi a îmbrăcat-o în rochie de prinţesă. Nu, a luat-o să se joace pe ea.

Păcat că singura care nu şi-a dat seama că e un kitsch pe două picioare e chiar domniţa în cauză.
Să mai vorbim despre restul piţipoancelor sau despre cocalarii - "actori" cu centuri D&G luate din "complexul Europa" la 10 lei bucata? Nu, suficient, pentru că îi ştim cu toţii şi parcă simt că se apropie o alergie...