Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Catedrala din Drochia este o minune. E cea dintăi construită "din nou" in toată Basarabia. In ţara asta, vorbind despre ortodoxie, in această etapă, primul cuvănt care iţi vine in minte este: şantier. Se construieşte sau se reconstruieşte imens. Biserici şi suflete se ridică din ţărănă iarăşi, in spiritul credinţei.
⢠Satul mănăstiresc, de dincolo de timp
⢠Satul mănăstiresc, de dincolo de timp
Catedrala din Drochia este o minune. E cea dintăi construită "din nou" in toată Basarabia. In ţara asta, vorbind despre ortodoxie, in această etapă, primul cuvănt care iţi vine in minte este: şantier. Se construieşte sau se reconstruieşte imens. Biserici şi suflete se ridică din ţărănă iarăşi, in spiritul credinţei.
Ce are deosebit catedrala din Drochia? Răspunsul il primim de la părintele paroh Pavel Vuluţă: "Este construită in perioada de democraţie. Este o probă a credinţei noastre, a dragostei faţă de Dumnezeu. Cănd a inceput democraţia in Basarabia, atunci s-a venit cu ideea ca in oraşul ăsta să se construiască o biserică. Necătănd că pe timpuri a fost o biserică de lemn, in care s-a slujit vreo căteva zeci de aniâ¦, dar pe urmă, in URSS, ea a fost inchisă, şi o perioadă a fost folosită ca depozit, apoi sală sportivă şi incetişor au demolat-o. In 1989, un grup de iniţiativă, in frunte cu dna Elena Bodiu, a inceput să cerceteze ce era cu biserica veche şi să facă demersuri către executivul raional Drochia, pentru construcţia uneia noi. Eu am fost numit la o lună după ce s-a sfinţit locul. Am găsit aici 400 de cuburi de piatră şi căţiva oameni dornici de a face ceva".
MODEL UCRAINEAN. "Sunt 19 ani de-atunci. Parcă nici nu-mi vine a crede⦠Proiectul este al lui Alexandru Ţăranu, din Orhei. Am fost cu el la Odesa, ca să ne inspirăm de la unele lăcaşuri de cult de acolo. Vă daţi seama: de căteva decenii nu se mai proiectaseră biserici in Moldova!", işi continuă vorba părintele. De pornit, s-a pornit cu 80.000 de ruble, donate de creştini. Au făcut după aceea donaţii şi căteva fabrici basarabene. "Biserica e construită de meşterii de la Viniţa, Ucraina, insă am colaborat foarte mult şi cu romănii."
PICTURĂ ROMĂNEASCĂ. Cu aspectul ei slav in exterior, catedrala din Drochia are un interior pur romănesc. "Mobilierul şi iconostasul sunt făcute la Mănăstirea Plumbuita, in Bucureşti. Cănd lucram la mobilier, căutam un pictor pentru frescă. Am fost la Suceava şi la Humor, am vorbit cu doi pictori acolo, dar ei cam aveau indoieli. Intre timp, primarul din Drochia s-a intălnit cu Petre Achiţenie. El a spus că a pictat biserici in multe ţări ale lumii şi că ar fi dorit să picteze una şi in Basarabia. Aşa a inceput⦠Biserica are o frescă pur bizantină, cum nu se prea obişnuieşte prin părţile noastre." Regretatul Petre Achiţenie (fost profesor al Facultăţii de Arte Plastice din Bucureşti) a realizat fresca impreună cu căţiva studenţi. "Trei ani a pictat, lucrănd după «prohoade» şi pănă in octombrie" (se ştie că pentru pictura "al fresco" este nevoie şi de nişte condiţii de temperatură speciale). Fiul său, Ionuţ Achiţenie, a lucrat la catapeteasmă.
Despre opera tatălui său, Ionuţ Achiţenie ne-a mărturisit: "Naţionalismul şi patriotismul binecunoscut al Maestrului, dar şi iubirea lui de Basarabia (Romănskaia Zemlea), acest loc minunat şi tragic, totodată, au accelerat derularea evenimentelor şi au favorizat inceperea lucrărilor. A existat o anumită reticenţă faţă de stilul personal al Maestrului. Lucrarea s-a derulat pe parcursul a aproape trei ani (1996, 1997, 1998), ţinănd cont de dimensiunile Catedralei (aproape 3.000 de metri pătraţi). Autorităţile au sprijinit echipa de pictori."
UN DAR PENTRU BASARABIA. "Au existat o serie de dezbateri intre mine şi pictori", mărturiseşte părintele Vuluţă. "La noi, necătănd că suntem tot romăni, cănd e vorba de pictură, există o diferenţă. Iconografia e puţin altfel. El a zis: «Asta-i arta mea, asta-i viziunea mea!»." "Vă pare rău?" - il intrebăm pe părintele. "Nu. Mă bucur că am reuşit să terminăm această lucrare. Cu toate că in ce priveşte pictura am trecut prin multe incercări şi e imposibil ca această lucrare să nu fie controversată." Pe de altă parte, "controversele" pe care le invocă părintele Vuluţă sunt de bun augur pentru catedrala din Drochia: "Omul simplu are admiraţie pentru lucrare şi, pe de altă parte, nu există delegaţie oficială, din orice ţară, care să nu ne viziteze". Găndurile părintelui paroh despre "zugravul" Petru Achiţenie au totuşi şi o incărcătură emoţională: "Achiţenie era bucuros că a putut să-şi realizeze găndul, să lase pe pămăntul Basarabiei o biserică pictată de măna lui. Pănă de curănd nu am ştiut că a murit. Aveam de gănd să ne vedem la sărbătoarea de zece ani de la tărnosirea Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la 12 iulie (stil vechi - n.r.). Mi-a plăcut la Petru Achiţenie că el cunoştea bine teologia icoanei. Nu copia. Ştia spaţiile bisericii, ce pictură trebuie acolo, acolo⦠Pentru că pictorii noştri care au apărut acum nu mai ştiu asta şi se pictează aiurea. La Achiţenie, picturile sunt cele recomandate de veacuri. Sunt sfinţii care s-au pictat in ultimii 500 de ani. Dar faţă de bisericile vechi, noi ii avem pictaţi şi pe Ştefan cel Mare şi Sfănt, pe Daniil Sihastrul, pe Cuvioasa Parascheva. Mi-a plăcut şi că a acceptat să scrie pe icoane unele lucruri: cănd s-a inceput, cine a donat etc., ca să nu ia comuniştii după aia icoanele drept tablouri".
Ce are deosebit catedrala din Drochia? Răspunsul il primim de la părintele paroh Pavel Vuluţă: "Este construită in perioada de democraţie. Este o probă a credinţei noastre, a dragostei faţă de Dumnezeu. Cănd a inceput democraţia in Basarabia, atunci s-a venit cu ideea ca in oraşul ăsta să se construiască o biserică. Necătănd că pe timpuri a fost o biserică de lemn, in care s-a slujit vreo căteva zeci de aniâ¦, dar pe urmă, in URSS, ea a fost inchisă, şi o perioadă a fost folosită ca depozit, apoi sală sportivă şi incetişor au demolat-o. In 1989, un grup de iniţiativă, in frunte cu dna Elena Bodiu, a inceput să cerceteze ce era cu biserica veche şi să facă demersuri către executivul raional Drochia, pentru construcţia uneia noi. Eu am fost numit la o lună după ce s-a sfinţit locul. Am găsit aici 400 de cuburi de piatră şi căţiva oameni dornici de a face ceva".
MODEL UCRAINEAN. "Sunt 19 ani de-atunci. Parcă nici nu-mi vine a crede⦠Proiectul este al lui Alexandru Ţăranu, din Orhei. Am fost cu el la Odesa, ca să ne inspirăm de la unele lăcaşuri de cult de acolo. Vă daţi seama: de căteva decenii nu se mai proiectaseră biserici in Moldova!", işi continuă vorba părintele. De pornit, s-a pornit cu 80.000 de ruble, donate de creştini. Au făcut după aceea donaţii şi căteva fabrici basarabene. "Biserica e construită de meşterii de la Viniţa, Ucraina, insă am colaborat foarte mult şi cu romănii."
PICTURĂ ROMĂNEASCĂ. Cu aspectul ei slav in exterior, catedrala din Drochia are un interior pur romănesc. "Mobilierul şi iconostasul sunt făcute la Mănăstirea Plumbuita, in Bucureşti. Cănd lucram la mobilier, căutam un pictor pentru frescă. Am fost la Suceava şi la Humor, am vorbit cu doi pictori acolo, dar ei cam aveau indoieli. Intre timp, primarul din Drochia s-a intălnit cu Petre Achiţenie. El a spus că a pictat biserici in multe ţări ale lumii şi că ar fi dorit să picteze una şi in Basarabia. Aşa a inceput⦠Biserica are o frescă pur bizantină, cum nu se prea obişnuieşte prin părţile noastre." Regretatul Petre Achiţenie (fost profesor al Facultăţii de Arte Plastice din Bucureşti) a realizat fresca impreună cu căţiva studenţi. "Trei ani a pictat, lucrănd după «prohoade» şi pănă in octombrie" (se ştie că pentru pictura "al fresco" este nevoie şi de nişte condiţii de temperatură speciale). Fiul său, Ionuţ Achiţenie, a lucrat la catapeteasmă.
Despre opera tatălui său, Ionuţ Achiţenie ne-a mărturisit: "Naţionalismul şi patriotismul binecunoscut al Maestrului, dar şi iubirea lui de Basarabia (Romănskaia Zemlea), acest loc minunat şi tragic, totodată, au accelerat derularea evenimentelor şi au favorizat inceperea lucrărilor. A existat o anumită reticenţă faţă de stilul personal al Maestrului. Lucrarea s-a derulat pe parcursul a aproape trei ani (1996, 1997, 1998), ţinănd cont de dimensiunile Catedralei (aproape 3.000 de metri pătraţi). Autorităţile au sprijinit echipa de pictori."
UN DAR PENTRU BASARABIA. "Au existat o serie de dezbateri intre mine şi pictori", mărturiseşte părintele Vuluţă. "La noi, necătănd că suntem tot romăni, cănd e vorba de pictură, există o diferenţă. Iconografia e puţin altfel. El a zis: «Asta-i arta mea, asta-i viziunea mea!»." "Vă pare rău?" - il intrebăm pe părintele. "Nu. Mă bucur că am reuşit să terminăm această lucrare. Cu toate că in ce priveşte pictura am trecut prin multe incercări şi e imposibil ca această lucrare să nu fie controversată." Pe de altă parte, "controversele" pe care le invocă părintele Vuluţă sunt de bun augur pentru catedrala din Drochia: "Omul simplu are admiraţie pentru lucrare şi, pe de altă parte, nu există delegaţie oficială, din orice ţară, care să nu ne viziteze". Găndurile părintelui paroh despre "zugravul" Petru Achiţenie au totuşi şi o incărcătură emoţională: "Achiţenie era bucuros că a putut să-şi realizeze găndul, să lase pe pămăntul Basarabiei o biserică pictată de măna lui. Pănă de curănd nu am ştiut că a murit. Aveam de gănd să ne vedem la sărbătoarea de zece ani de la tărnosirea Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la 12 iulie (stil vechi - n.r.). Mi-a plăcut la Petru Achiţenie că el cunoştea bine teologia icoanei. Nu copia. Ştia spaţiile bisericii, ce pictură trebuie acolo, acolo⦠Pentru că pictorii noştri care au apărut acum nu mai ştiu asta şi se pictează aiurea. La Achiţenie, picturile sunt cele recomandate de veacuri. Sunt sfinţii care s-au pictat in ultimii 500 de ani. Dar faţă de bisericile vechi, noi ii avem pictaţi şi pe Ştefan cel Mare şi Sfănt, pe Daniil Sihastrul, pe Cuvioasa Parascheva. Mi-a plăcut şi că a acceptat să scrie pe icoane unele lucruri: cănd s-a inceput, cine a donat etc., ca să nu ia comuniştii după aia icoanele drept tablouri".
Pisanie
Catedrala din Drochia are două niveluri. La demisol se află "biserica de iarnă", unde s-a slujit mulţi ani, pănă ce intregul edificiu a fost gata. Lăcaşul de deasupra, pictat de cei doi artişti romăni, te infioară incă de la primul contact vizual. Fresca este un imens "covor romănesc". Practic, nu este loc pe perete unde să nu se fi fost pictată o scenă biblică ori un sfănt. Iar dacă vrei să afli cui aparţine acest "tril in culori", cum il numea cineva, atunci poţi citi pisania de la intrare: "Această catedrală, construită cu har dumnezeiesc, a fost impodobită in haină sărbătoare cum se vede spre inchinare Domnului şi veşniciei neamului" in "tehnică tradiţională romănească", fresca fiind realizată de măna "pictorului profesor universitar Petru Achiţenie din Bucureşti", iar "catapeteasma a fost pictată de fiul său, profesor universitar onuţ Laurenţiu Achiţenie, Dorohoi, judeţul Botoşani", "fie ca opera să dăinuiască peste veacuri in ţara lui Ştefan, Cantemir şi Mateevici. Amin".
Citește pe Antena3.ro
