Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Bălţi, un oraş format aproape in totalitate din ruşi, dăm peste un personaj antologic. Cănd il vezi ai senzaţia că te-ai lovit de un Iisus reincarnat. In realitate, Gheorghe Briceag este un veteran al gulagurilor sovietice, un luptător pentru reintregirea naţiei romăne.
Pe Strada Sevscenko din Bălţi, in mijlocul unei mase rusofone, la 80 de ani,
Gheorghe Briceag reprezintă simbolul luptei pe care romănii o dau impotriva comunismului peste Prut. Are o infăţişare ciudată şi o minte ageră. Istoria ultimului secol ţi-o spune răspicat, pe de rost. Căntă imnul Romăniei, strănge cu putere faţa de masă şi plănge. E in stare să iţi dea cu parul in cap dacă i se pare că ii pui cătuşi de puţin la indoială naţionalismul feroce, pe care ţi-l afişează prin comportament şi vorbe.
REZISTENŢA. Născut acum 80 de ani in judeţul Botoşani, Gheorghe Briceag s-a format şi a crescut ca romăn autentic. Urmează apoi şcoala din Răşcani şi in 1944 "după ce Regele Mihai a cedat iarăşi Basarabia ruşilor am plecat cu şcoala la Petroşani. Aveam 17 ani cănd l-am ascultat pe Rege, la radio, cum ne dă această veste". Termină liceul şi işi pune in cap să revină acasă. Să lupte impotriva sistemului. La Costeşti organizează prima celulă de rezistenţă cu incă alţi tineri. "Mă găndeam că eu voi răsturna URSS-ul. Eram naiv. Credeam că sunt Gheorghe Dracul! Cinci am fost care am pus la cale această idee. Eu, Sasu Filip, Vasile Gherghiştean, Petru Ropot şi Ion Bocancea." Ceva timp au sabotat administraţia locală şi sperau să reelibereze Moldova. Totul s-a sfărşit in gulagul de la Komi Inta Borcuta, intre Urali şi graniţa de apus a URSS. In Cercul Polar. După ce a incercat să forţeze intrarea in Romănia, in iarna lui 1946, peste Prut. "Acolo am stat nouă ani. Eram 11 milioane de animale de tracţiune care munceam pentru Imperiu. Eu lucram in mină. Coboram la 800 de metri in subteran şi scoteam cărbunele afară. In 1954, după arestarea lui Beria, fost ministru al KGB, s-a dat o lege prin care am fost scos din gulag." Spune că ruşii aveau grijă de ei. Ii hrăneau bine şi ii tratau. Aveau şi interes, "munceam pe degeaba". A fost repus in drepturi tot in timpul sovietelor. Acuzaţia de inaltă trădare i s-a modificat in... trecere ilegală de graniţă.
DREPTURILE OMULUI. Exilat in Bălţi de regimul comunist, Briceag reuşeşte, intr-un final, să ii determine pe cei de la partid să il lase să intre la Facultatea de Drept. Barba imensă ii va aduce neplăceri, fiindcă este mereu luat drept preot. In facultate ii invaţă ca pe Tatăl Nostru pe Marx, Engels şi Lenin. Fără să le ştie operele foarte bine nu putea răzbi in acea societate. Apoi se angajează consultant juridic la Institutul de Cercetare Agricolă din Bălţi: "Şef l-am avut pe Snegur. Eram consultantul lui. Şi discutam mult cu el. Ca om era jumătate rus, ca ideologie. Iar cealaltă jumătate era vai de pielea lui. Era un tip stupid. Spunea că suntem un fel de neamuri cu cei de peste Prut. Cum aşa? Păi dacă il recunoşti pe Ştefan cel Mare, negi Muşatinii?" Lupta pentru drepturile omului o incepe cu ajutorul postului Europa Liberă. "Acolo am ascultat prima dată Declaraţia pentru Drepturile Omului, semnată inclusiv de URSS, şi pe care am tipărit-o in manifest. Am fost dus inclusiv in beciurile KGB pentru asta. Mă tot intrebau de unde o am. Şi le spuneam mereu: Din cer, de unde altundeva? Voi nu o aveţi? Doar a semnat-o URSS-ul la 10 decembrie 1948. Ruşii au publicat-o abia in 1999." In 2003 a vrut să işi dea foc in mijlocul oraşului, pentru că municipalitatea a vrut să ii ridice o nouă statuie lui Lenin. "La 31 iulie 2003 a fost luată această hotărăre. Am trimis proteste la Primărie, la Europa Liberă etc. Apoi am mobilizat oamenii la luptă. Să nu il mai vedem pe Lenin. Dacă nu respectau legislaţia imi dădeam foc chiar pe statuia comunistului suprem!" Intr-un final este primit inclusiv in Adunarea Helsinki pentru Drepturile Omului, iar in 2005 primeşte Premiul Homo Homini, acordat de Fundaţia People in Need, pentru contribuţia la protecţia drepturilor omului in Moldova şi pentru opunerea sa in procesul de reinstalare a simbolurilor şi ideologiei sovietice. Despre libertatea expresiei in Moldova este categoric: "Aici nu există. Păi inclusiv presa se autocenzurează ca să facă pe placul unora. Pădure fără uscături nu există, dar aici pădurile sunt tare uscate. Indreptarea noastră va veni atunci cănd generaţiile tinere vor conştientiza că nu sunt robii ruşilor!".
JERTFĂ. Pentru idealul său este dispus să sacrifice orice, pentru că, spune Briceag, "in lupta asta mă sacrific eu, dar la nevoie ii sacrific pe toţi cei apropiaţi mie. Pentru ţară se poate muri. Ce, Brăncoveanu a făcut altfel in faţa turcilor?". Actuala politică a Rusiei o vede prin negura istoriei: "Citiţi testamentul lui Petru I. Ce face Putin acum? Execută poruncile testamentare ale ţarului. Ascultaţi discursul lui Putin şi analizaţi. Iar Voronică al nostru ii linge chiloţii lui Putin. Mă bucur cănd il văd pe Băsescu că se ia de prostul de Voronin. Momentul ăsta pe care il trăieşte Basarabia se aseamănă cu un exemplu din Biblie. Evreii au fost in robie in Egipt. Pe drumul spre casă, de patru ori au vrut să-l omoare pe Moise. Le era greu, dar aveau burta plină. Toţi cei care sunt robi de facto sunt robi psihologic. Cei care s-au născut in Ziua Plecării ăia au ajuns acasă oameni liberi. Cei bătrăni, robii, pieriseră pe drum. Acest pămănt romănesc abia acum incepe să nască feciorii liberi..." Cu toate acestea, Gheorghe Briceag are o mare teamă. "Că sfărşitul lumii se apropie. Semnele ne arată că omul incepe să fie impotriva firii lăsate de Dumnezeu. Şi tare imi e teamă că nu voi mai vedea Romănia Mare."
