Păinea cea de toate zilele

La Tartaul, in Raionul Cantemir din sudul Republicii Moldova, oamenii fac păinea in casă pentru a economisi banii. Pentru a trece mai uşor prin sărăcie, romănii din sat işi calculează şi folosesc fiecare firicel de făină, fiecare sămbure de caisă şi tot ce mai au prin ogradă. Nimic nu se pierde. Totul se foloseşte.


Satul Tartaul nu se deosebeşte foarte mult de cele moldoveneşti din dreapta Prutului. Şi in Romănia am intălnit localităţi la fel de sărace, dar la Tartaul ne-au impresionat oamenii liniştiţi şi gospodari care s-au resemnat cu situaţia lor şi incearcă să supravieţuiască din ce au. Nu i-am găsit la cărciumă, ci la muncă. Fiecare la el in ogradă făcea căte ceva. Cărciuma sărăcăcioasă din centrul satului, cu numai trei mese mici şi scaune scorojite, nu mirosea nici a bere, nici a ţigări. Iar inăuntru, la amiază, erau doar trei fete venite in vizită la vănzătoare. Nici o manea, nici vreun alt zgomot prin tot satul. Doar căţiva măncători de seminţe, care aveau grijă să nu arunce cojile pe jos. "Răsărita" (seminţele de floarea-soarelui - n.r.) e foarte căutată in toată Moldova.


LA LIDA-N OGRADĂ. Aproape de centrul satului, lăngă primărie - a cărei clădire serveşte in acelaşi timp şi ca sediu al poliţiei mereu absente, şi al poştei satului - , am intălnit o familie de basarabeni foarte ospitalieri. Ne-au primit cu multă bucurie in curtea lor şi ne-au tratat ca şi cum ne-am fi cunoscut de-o viaţă, cu toate că nu ne văzuseră niciodată. Ba tot ei şi-au cerut scuze că trebuie să ne lase singuri un sfert de oră, căt le ia să-şi termine de scuturat mazărea uscată. Era mazăre furajeră, pe care o străng cu multă grijă pentru vite. "Da’ poţi să pui şi-n măncare. N-are nimica", ne-au spus ei. Lida a lui Ion, gospodina casei, făcea şi măncare pentru toată familia, in acelaşi timp, şi se pregătea să facă păine pentru următoarele zile, iar noi am rămas să dăm o mănă de ajutor. "Eu mă duc de-amu să mă spăl. La păine nu trebuie să fiu murdară", ne-a spus Lida, după ce ne-a aşezat pe o băncuţă din bucătăria mică, de vară, unde urma să frămănte aluatul. Incăpere mai mult improvizată, cum sunt şi cele din sudul Romăniei, cu pămănt pe jos. Lida şi soţul ei lucrează cu ziua la o fabrică din sat. "Uscăm fructe. Mere, perjă, cireş, vişină, zămos, harbuz, da’ harbuz de-acuma n-am văzut. S-a făcut o fabrică de uscat fructe şi prăjeşte şi răsărit. Cum ii la voi floarea-soarelui", s-a grăbit să traducă termenul moldovenesc. "Dacă nu pricepi ceva din ce spun, mă-ntrebi!", a mai spus ea, răzănd, cănd şi-a dat seama că noi nu inţelegem chiar tot ce vorbeşte. "Anu’ ăsta cam nu s-a făcut. O fost ingheţ, cănd ele taman erau in floare o fost ingheţ."


NEVOIA ŞI ECONOMIA CASEI. "Noi facem pănea-n casă de obicei", ne-a explicat, cu un calm specific zonei, soţul Lidei, care rămăsese cu noi. "Ne ducem la piaţă, un kil de porumb e 4 lei. In agricultură, salariu’ e 800. In invăţămănt e oleacă mai mare, da’ nu mult", ne-a mai spus, incercănd, parcă, să se scuze pentru sărăcia in care trăiesc fără vina lor. "Spune-i la fată să-mi aducă acela di luat făina", s-a auzit imediat glasul gospodinei grăbite, care a continuat cu toate explicaţiile necesare despre facerea păinii. "Sunt şi care cumpără. Iaca, este-aci, in mahalaua asta, o băbuţă care-i singură. Şi, iaca ce, patru-cinci păni cui trebuie să facă? Cheltuie şi lumina. Mai bine cumpără-ţi o păinică şi mănănci căt mănănci, două-trei prănzuri. Mai dai şi la un căţel, faci de mămăligă căt rămăne, chiar dacă rămăne, rămăne-o bucăţică, o ţandără, nu rămăne patru-cinci păni. Dacă vini ciniva, acela ti crede că nu ai", a intervenit gospodina, pentru a ne ajuta să inţelegem mai bine cum trăiesc oamenii la Tartaul. Intre timp, Lenuţa, mezina familiei, a venit să ne servească pe toţi cu un pumn de sămburi de caise, pe care-i spărsese pe o piatră din curte pentru musafiri. Sora ei mai mare, Larisa, ne-a completat gustarea cu un lighenaş de caise pe care şi ea le-a cules imediat după ce a văzut că le intrăm in curte. Ar fi vrut să ne aşeze şi la masă, pentru că măncarea era aproape gata, dar ne-am scuzat căt am putut de politicos. Cu toate că ştiam că se pot simţi jigniţi dacă-i refuzăm. "Nu vă duceţi să vă cheltuiţi banii, că aici ii scump tăt. Tăt! Le-am luat, cănd am primit leafa, le-am luat la fete o bere, căte-o-ngheţată, şi-atăt. Atăta o fost şi-acu, la anu, dac-are să fie, cănd o să fie, cine ştie cănd…" Pănă seara tărziu, cănd păinea s-a copt şi am plecat de la Tartaul, Lida ne-a invăţat cum se poate trăi cu foarte puţin. In fiecare casă de romăni in care am intrat impreună cu ea căt timp am aşteptat să dospească, apoi să se coacă păinea, am intălnit aceeaşi incredibilă ospitalitate şi oameni minunaţi.

Ritualul şi chinurile facerii

"Pun oloi, adica ulei de răsărit, acuma vin, di la babă, strănsă de trei ani. E zaibăr, e amestecătură. Cineva mi l-o adus şi io l-am străns. Ca atare, de-a meu nu mai am gram", povestea Lida in timp ce deja se apucase de frămăntat coca in lighean. "Aşa, aista-i oţătu’. Oţăt ii pun ca să nu se-nnăcrească. Sare, zahar de-acum trebuie să-i pun ca să nu
se-nmoaie. Drojdie, jumate. Fac numa o porţie. Cu trei kili di făină." Şi borş. Din gospodărie nu lipseşte niciodată borşul. Se umple mereu şi se foloseşte drept medicament, băutură răcoritoare şi ingredient principal pentru măncare. Lida a turnat apa fiartă peste făină. "Hai, pune făină! Că doar o facem impreună", mi-a spus stăpăna bucătăriei. Şi ce era să fac? M-am conformat. "Cum ii? Bisturiu! Ac! Şterge şi fruntea! Pacientu’ nostru trebuie să se facă frumos. Haida, pune!" Mă echipase din timp cu şorţ şi batic, să fie sigură că ii voi fi ucenic. "E gata şi-o coc. La rolă. Nu-i cuptor, că am avut o iepuroaică afară şi o mers şi l-o spart tăt. Păinea o fac in diferite feluri, ca să fie căt mai conveabilă. Să nu să strice", ne-a explicat, in timp ce se apucase de impletit la "hulubei", adică porimbei, covrigi din coca rămasă: "Uite cum ii fac plisc!".

Drojdia de casă

"Vinu’ cănd fierbe iei spuma. Şi di la vin alb, şi di la vin negru. Şi dacă le-ai făcut atunci, repede, să nu li laşi să li răcureşti.Şi li usuci bini, bini, bini, p-ormă le străngi, li pui la loc uscat, să nu hii nici la reci di tăt să răcească, nici la pre cald, că altfel nu creşte pănea."
Lida a lui Ion - gospodină, Tartaul